O vară fierbinte la Bruxelles

Mihaela GHERGHIŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 499 din 5-11 septembrie 2013
O vară fierbinte la Bruxelles jpeg

Acordul de liber schimb pe care europenii îl negociază cu Statele Unite va crea mai multe zone de comerţ liber. „Excepţia culturală“ nu face parte din aceste negocieri, cu toate că unii dintre ei ar fi pus totul pe masă. Britanicii, dar şi Comisia Europeană credeau că a exclude ceva din mandatul de negociere ar însemna reducerea şanselor de succes. Mai mult, a pleca în negocieri deja cu ideea unor subiecte tabu de parte europeană poate foarte bine da americanilor aceeaşi idee. De altfel, acest lucru nu e departe de a se întîmpla.

Acest acord cu SUA, pentru care negocierile au început în iulie şi care va crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume (100 de miliarde de euro pe an), va aduce creştere economică şi locuri de muncă. Franţa, Austria, Germania, Spania, Bulgaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Belgia, Ungaria, Italia, Cipru, Portugalia şi România sînt ţările care de la bun început au dorit prezervarea excepţiei culturale în acest fel.

Comisia Europeană era de aşteptat să le ajute, dar ea nu era foarte convinsă că cele 14 ţări au dreptate spunînd că audiovizualul ar putea fi negociat. Francezii aminteau însă că ei cred ferm în propriul lor sistem care priveşte o limitare a schimburilor audiovizuale, pentru a promova cu prioritate producţia franceză. Altfel spus, Franţa şi alte ţări vor să oprească „o invazie“ de producţii americane în detrimentul propriilor producţii. De remarcat că ţările nord-europene nu au o problemă cu producţia americană, întrucît Marea Britanie, Danemarca, Suedia etc. îşi au propria producţie audiovizuală puternică şi rentabilă. Cine se teme sînt ţările unde calitatea produselor lasă de dorit, dar costurile sînt din ce în ce mai mari. Totuşi, cifrele arată că industria audiovizuală europeană angajează 3% din forţa de muncă la nivel UE, pusă în pericol de invazia americană. În România, întregul domeniu cultural, în care audiovizualul are o pondere mare, reprezintă 7% din forţa de muncă. Cifrele nu sînt de neglijat...

José Manuel Barroso era la curent cu această realitate cînd, în 9 iunie, primea la Strasbourg o delegaţie de cineaşti europeni care-i cerea excluderea audiovizualului din negocieri. Dar cum ideea lui era de a nu reduce şansele europene prin subiecte tabu, el i-a tratat probabil cu superioritate pe aceştia şi le-a explicat poziţia sa. Cineaştii – printre care Cristian Mungiu, Radu Mihăileanu, Costa Gavras şi Bérenice Béjo – l-au considerat pe acesta „un om periculos pentru cultura europeană“. Franţa, principala susţinătoare a excepţiei culturale, s-a situat, de atunci, pe poziţie de ostilitate deschisă faţă de Barroso. Se amestecă aici şi frustrarea guvernului francez în faţa unor reguli de austeritate impuse în acelaşi timp de Comisia Europeană. Acest cocktail periculos pentru relaţiile Paris-Bruxelles a explodat odată cu afirmaţia ministrului Arnaud Montebourg care l-a considerat pe Barroso „carburantul Frontului Naţional“.

Afirmaţia, gravă în sine şi trasă de păr, se referea la faptul că, atîta vreme cît Barroso va spune lucruri care nu convin Franţei, şi – mai grav! – va lua decizii care afectează bunăstarea franceză, extrema dreaptă va avea vînt în pupă. Acest incident ar fi fost poate izolat dacă, a doua zi după aceste declaraţii, guvernul francez nu ar fi emis un comunicat prin care spunea că „susţine fondul afirmaţiilor“ ministrului Montebourg.

La un an înainte de încheierea mandatului său bruxellez, preşedintele Comisiei Europene a creat o situaţie fără precedent în istoria modernă a UE: a dat naştere unui scandal deschis cu Franţa. Excluderea excepţiei culturale din discuţii le convine americanilor, care pot şi probabil vor şi introduce subiecte-tabu la care europenii se aşteaptă mai mult sau mai puţin. Cu discuţia despre excepţia culturală, s-a deschis cutia Pandorei. Partea americană va profita. Serviciile financiare sînt cele pe care Washington ar putea dori să le excludă, şi asta întrucît reglementările europene de dată recentă nu sînt chiar pe gustul său. Dacă aşa stau lucrurile, UE va avea mult de pierdut. Să nu uităm că această excepţie culturală a devenit aproape pe nesimţite mărul discordiei; or, la început, se credea că subiecte ca agricultura şi apărarea vor fi scoase din discuţie de europeni.

În cele din urmă, acestea rămîn; or, europenii nu sînt competitivi în nici unul dintre cele două sectoare, iar Franţa şi-ar putea face un nou „point d’honneur“ în a pune beţe în roate negocierilor privind organismele modificate genetic. 

Mihaela Gherghişan este jurnalistă; corespondent la Bruxelles pentru RFI România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.