O viaţă de om, întreagă

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
O viaţă de om, întreagă jpeg

Casa-vagon, construită de bunici în anii ’60, în mahalaua unui oraș de provincie, a fost acasă pînă am plecat la facultate. După aia a devenit, fără să-mi dau prea bine seama cum, „la ai mei“. Primul loc din București care am simțit că-mi aparține cu adevărat a fost cămăruța de cămin pe care mi-am improvizat-o în fostul Hotel Tranzit. Și de ea se leagă coșmarul meu „locativ“ recurent, care se desfășoară după același scenariu de fiecare dată: mă întorc la cursuri, după vacanța de vară, umblu năucă prin oraș și nu mai am unde să mă cazez, pentru că locul meu minuscul, cu tot cu geamul lui cu perdele galbene, a dispărut de pe fața pămîntului. Și după mai bine de 20 de ani, mă trezesc cu un gol imens în stomac.

Am locuit, apoi, în alte două garsoniere și într-un apartament, de care nu m-am lipit niciodată. Mă simțeam în trecere, spre un „acasă“ pe care nu mai știam prea bine unde să-l găsesc. Nu puteam să mă apuc de nimic, nu-mi venea să-mi desfac bagajele, cu gîndul că, în curînd, o să plec mai departe. Starea de provizorat mă înnebunea. Am mai căutat. Am dat, dintr-o mare întîmplare, de agentul Pisică, care era pe cale să bată palma cu niște francezi pentru un apartament dintr-un bloc cu patru etaje, aflat lîngă Grădina Icoanei. I-am spus că mi-aș dori măcar să-l văd, chiar dacă n-aveam nici o șansă. Dacă m-ar fi întrebat cineva care era locul din București în care mi-ar fi plăcut să locuiesc, aș fi spus fără să stau nici o clipă pe gînduri că acolo, între cele două parcuri, printre casele melancolice din Piața Cantacuzino.

Am urcat împreună la ultimul etaj. Ne-a deschis proprietarul, care semăna ca două picături de apă cu actorul Dustin Hoffman. Cînd am văzut apartamentul micuț, dar extrem de luminos, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu aveam banii și, oricum, fuseserăm preveniți că urma să fie dat în curînd altcuiva. Dar eu simțeam că e al meu, că regăsisem ceva ce pierdusem cu mult timp în urmă, cînd plecasem din casa alor mei. Și poate că, uneori, casele sînt ca pisicile, și își aleg ele oamenii care să le locuiască. Altfel, mi-e destul de greu să găsesc o explicație pentru cum s-au potrivit și s-au aranjat lucrurile în cele din urmă. 

Odată mutată acolo, m-am liniștit. Ca și cînd m-aș fi adunat de pe drumurile unei călătorii lungi. În doisprezece ani s-au întîmplat multe: am scris, am rîs, am făcut planuri, am călătorit și m-am întors, m-am întristat, am suferit și mi-a fost bine. În fiecare acasă chiar e o viață de om, întreagă. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.