Adi are 28 de ani, este din oraşul Oneşti, judeţul Bacău, şi suferă la piciorul drept de edem limfatic şi membrană inflamată a rotulei. Cam aşa se poate prescurta, în cuvinte puţine, drama unui tînăr. Pe hîrtiile, reţetele, filmele, radiografiile şi tomografiile pe care le tot face de ceva ani de zile, scrie un pic mai mult, dar la fel de rece ca şi lama unui bisturiu.Sînt înşirate cifre şi valori, iar mai jos sînt semnături şi ştampile. Puţine dintre aceste semnături care aparţin, evident, unor medici, au încercat să îl personalizeze pe Adi şi să îl transforme dintr-unul din zecile nume aflate în dosarele lor de pe birou, într-o fiinţă umană. Dacă ar fi făcut asta, ar fi aflat că tînărul spăşit, care stă în faţa lor într-un picior, a făcut 300 de kilometri de la Oneşti la Bucureşti şi că e obosit acum. Că la fiecare mişcare hurducăită a autoturismului şi-a cuprins mai bine piciorul " pe care nu îl poate mişca de luni de zile " cu ambele mîini şi a suspinat din cauza durerii ascuţite, care l-a săgetat. Că atunci cînd a ajuns în curtea spitalului Colentina, prietenul lui l-a ajutat să coboare din maşină, deoarece corpul i-a amorţit de tot în cele cinci ore, cît a durat călătoria. Nu şi-a putut schimba poziţia, pentru că piciorul nu mai poate fi îndoit. Ar mai fi aflat că a stat apoi trei ore în curtea spitalului, ca să sosească el, medicul, care se găsea într-o operaţie sau, în orice caz, era ocupat cu altceva, deşi fusese anunţat că pacientul soseşte pentru internare. Dacă în cele două săptămîni cît Adi a stat în spital şi i s-au făcut zeci de teste, l-ar fi întrebat cum stă cu banii, dacă are cine să îi aducă mîncare la spital sau dacă se poate deplasa pînă la cantina din apropiere " deşi întrebarea e retorică, e clar că piciorul e blocat şi nu se poate da jos din pat sub nici o formă " poate dacă i-ar fi păsat cuiva de toate acestea, nu l-ar mai fi chemat de încă patru ori la Bucureşti. Pentru că Adi are la activ cinci internări şi cinci seturi de analize diferite şi, după un an de zile, piciorul lui este în aceeaşi situaţie.Cimentarea piciorului, singura soluţie? "Am avut mereu probleme cu piciorul, încă din copilărie. Se umfla, mă durea... În ultimii ani însă, lucrurile s-au agravat. În 2003 am fost operat la Fundeni, o perioadă a fost bine, dar anul trecut s-a blocat iar. S-a umflat foarte mult şi nu puteam călca cu el. A trecut un an de zile şi este la fel, cu diferenţa că nu mă mai doare, pentru că mi-au prescris nişte pastile." Boala i-a mîncat cartilagiul osos al rotulei, iar lichidul " acel edem limfatic " care îi umflă piciorul nu vrea să se absoarbă. A făcut zeci de analize pentru ca medicul să înţeleagă ce conţine de fapt acel lichid. Numai pentru aceste recoltări a făcut vreo trei drumuri din provincie în Capitală. În cele din urmă, lui Adi i s-a spus că singura soluţie este să i se cimenteze piciorul. "Medicul mi-a spus că analizele arată că ar fi posibil să am TBC osos şi că, din această cauză, o operaţie ar fi foarte riscantă atît pentru mine, cît şi pentru picior. N-am vrut să accept aşa ceva şi i-am spus că aş vrea să le mai cer părerea şi altor medici. Am bătut într-un picior toate spitalele posibile din Capitală " de la