Omul face haina

Adina NANU
Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Haina face pe om“ pare un joc de cuvinte ingenios, în care afirmaţia banală „omul face haina“ devine prin simpla inversare a vorbelor o maximă înţeleaptă. Relaţia dintre om şi haina lui nu se limpezeşte însă în patru cuvinte, odată pentru totdeauna. Eu, cel puţin, pornind de la „haina face pe om“, am ajuns la două nelămuriri neliniştitoare.

Prima: la începutul vieţii, părinţii ne învaţă să vorbim... mama, tata. Apoi tot cu ei, dar şi la şcoală învăţăm să citim şi să scriem... mama, tata. Mai întîi de mînă, apoi la calculator. Dar pe mama şi pe tata îi recunoaştem după cum arată, nu-i vedem goi, cum i-a făcut Dumnezeu, ci aşa cum şi-au creat singuri înfăţişarea, ca pe o a doua piele. Tata e ras în cap sau cu plete, cu mustăţi sau fără, iar dacă se îmbracă în halat roşu şi-şi pune barbă albă, nu mai e tata, ci Moş Crăciun. Asta se cheamă comunicare extraverbală prin imagine, dar nimeni nu ne învaţă alfabetul, morfologia şi sintaxa ei. Cine ar putea să o facă? Cine se pricepe la aşa ceva?

Imaginea umană e alcătuită, la fel ca pictura, sculptura sau toate celelalte creaţii umane, din desen, care delimitează şi stabileşte proporţiile, din lumina şi umbra care sugerează relieful, din culoarea care excită şi transmite afecte, ca şi din materialul din care e făcut obiectul, care trezeşte reacţii în toate simţurile, de la pipăit la auz, miros şi gust. În principiu, această iniţiere ar trebui să aibă loc în primii ani de şcoală generală, la orele de educaţie plastică – acolo unde ele încă nu s-au desfiinţat. La aceste ore însă, în cel mai bun caz se predau artele majore, iar a vorbi despre haine ar părea o frivolitate de neconceput. Şi totuşi, poţi chiuli la toate lecţiile despre arte, poţi să nu intri toată viaţa în nici un muzeu, dar eşti obligat să te îmbraci în toate zilele întregii vieţi.

Înainte vreme, dintre toate funcţiile costumului, singura unanim acceptată era cea de a semnaliza de la distanţă locul şi rolul individului în colectivitate (dacă era cetăţean liber sau sclav, boier sau ţăran), iar legile stabileau pedepse pentru cei care încălcau convenţiile. În acelaşi timp, vestimentaţia comunica sexul, vîrsta şi naţionalitatea purtătorului.

Astăzi democraţia a nivelat aproape toate aceste deosebiri. Pe stradă nu poţi recunoaşte pe un director de ultimul său funcţionar, deseori văzînd un cuplu nu ştii sigur cine e el şi cine – ea, nu poţi să-ţi dai seama din ce ţară provine cineva, iar bunicii poartă cu dezinvoltură hainele nepoţilor. Care mai este atunci rolul îmbrăcăminţii în afară de a apăra corpul de frig, ploaie sau căldură?

Imaginea omului, fiind alcătuită cu aceleaşi mijloace de expresie ca oricare dintre artele plastice şi decorative, se poate ridica la nivelul acestora, fiind una dintre bucuriile existenţei. Profesorul olandez Ben Schasfoort propunea, acum zece ani, într-o comunicare la un congres INSEA din Portugalia, ca educaţia vizuală să se facă în şcoală ca o a doua limbă maternă. Atunci poate că s-ar da importanţa cuvenită şi hainei care-l face pe om.

A doua nelămurire: iniţierea artistică s-ar putea face şi prin intermediul studiului istoriei artelor, dar şi aici apare o anomalie. Toate tratatele prezintă doar învelişurile exterioare omului, arhitectura cu toate anexele ei, pictura sau sculptura, mobilierul etc.

Totuşi, urmărind istoria stilurilor, primele imagini care s-au schimbat în trecerea, de pildă, de la gotic la Renaştere, apoi la baroc sau rococo nu au fost, presupunem, cele ale creaţiilor umane, ci chiar cele ale creatorilor acestora. Hainele care se uzează cel mai repede s-au înlocuit nu numai de la o generaţie la alta, ci odată cu evoluţia mentalităţilor, oglindind mereu noi ţeluri ale existenţei şi exprimînd noi idealuri de frumuseţe. Însă, în vreme ce clădirile din piatră sau statuile din bronz au rezistat timpului şi multe dintre ele sînt încă în picioare, imaginea pieritoare a celor din generaţiile trecute mai poate fi reconstituită doar din picturile sau sculpturile contemporane lor. Istoriile artelor ar trebui prin urmare să înceapă expunerea fiecărui stil cu haina care-l face pe om, continuînd apoi cu celelalte straturi cu care omul s-a înconjurat.

Adina Nanu este prof. univ. la Academia de Arte Frumoase şi la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A publicat peste 30 de volume despre artă şi istoria costumului.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.