Omul multilateral dezvoltat al capitalismului

Claudia Mariela TRĂNCUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Omul multilateral dezvoltat al capitalismului jpeg

În comunism era analizat în şedinţe şi plenare. În capitalism, se plimbă prin piaţa liberă analizînd cererea şi oferta, luptîndu-se cu concurenţa, cu recesiunea şi incapacitatea de adaptare la lumea nouă. Am văzut ingineri ce-şi deschideau buticuri, medici care vindeau mîncare pentru cîini, profesori – distribuitori de produse de curăţat. Aşa că atunci cînd, în primăvara anului 2010, am fost anunţată de necesitatea participării mele la redresarea economiei naţionale, eram pregătită ideologic.

Mi s-a explicat mult prea mult cum bugetul ţării nu mai suporta grasul meu salariu de bugetar.

Formată în comunism, am înţeles uşor ideea sacrificiului, iar sintagma „multilateral dezvoltat“ mi-a fost de mare ajutor. Mai greu a fost să explic toate acestea tinerei generaţii, care încă mai aude povestea cu „cine are carte are parte“. A trebuit să explic pe îndelete că munca înnobilează, că profesorul, inginerul, medicul – tocmai pentru că au carte – pot să facă multe lucruri, satisfăcîndu-şi nevoia de învăţare permanentă. Ei, copiii, se încăpăţînau să nu înţeleagă. A trebuit să adaug învăţămîntului românesc dimensiunea practică ce-i lipseşte.

După ce am aruncat în sertarul cu facturi diplomele obţinute de elevi la fazele naţionale ale olimpiadei de istorie, mi-am luat inima-n dinţi şi, mobilizată de pregătirea ideologică şi de sfaturile mai-marilor ţării, mi-am mai luat un „job“.

Curtea era mare. Pămîntul – afînat. Am dat fuga la tîrg şi mi-am investit salariul în arpagic (sămînţă de ceapă). M-am gîndit că neamul meu de ţărani mi-o fi transmis ceva talent, că generaţii de strămoşi vor veghea şi proteja investiţia, adăugînd – desigur! – multilateralitatea educaţiei comuniste. Suta de kilograme de arpagic a fost înfiptă bob cu bob trei zile la rînd, de dimineaţa pînă seara. Vacanţa de Paşti a fost petrecută în cel mai sănătos mod posibil. Pentru că aveam deprinderea proastă de a citi, am achiziţionat cărţile cu tehnologia cultivării cepei: ce boli, ce săpături, ce stropeli. Din împrumuturi CAR am luat furtun şi pompă pe benzină. Ceapa creştea. Beneficiase de toată atenţia şi arăta ca ceapa verde de-acasă. M-am gîndit să caut piaţă de desfacere. Stai pe net, postează poze cu ceapa, pune anunţuri. Apoi caută o piaţă reală: o tarabă într-o piaţă, închiriată cu alţi bani.

Am început recoltatul. Zece mii de cepe smulse fir cu fir. Fir cu fir spălate, legate cîte patru. Legate cîte douăzeci înmulţit cu patru. Operaţia începea dimineaţa la 5 şi se termina în dimineaţa zilei următoare, la 2. Toţi strămoşii au fost invocaţi. Revoluţia agrară din Europa, reforma lui Cuza, asocierea în ferme, directiva europeană nu ştiu care, iar axele prioritare din proiectele pe agricultură au avut parte de studiu. Snopii de ceapă ambalaţi frumos erau aşezaţi în Logan: în portbagaj, dar şi pe locurile pasagerilor. Prima oprire: la taraba personală. Producătorul: faţă-n faţă cu cumpărătorul. Producătorii erau mulţi – urmare, desigur, a reconversiei profesionale! Cumpărătorii – bătrînei şi bătrînele care căutau prin portofele ponosite. 0,5 ron preţul celor patru fire de ceapă legate-n noaptea precedentă. În maşină, miile de cepe se luptau cu soarele ce încălzea parcarea. Trebuia să aleg între a căuta un uriaş tomberon sau o piaţă de intermediari. Într-un loc numit Pucheni am descoperit sute de maşini cu milioane de fire de ceapă şi tone de alte legume. Bişniţarii le ofereau producătorilor români, pe lîngă zîmbetul lor zeflemitor, preţuri ce făceau legumele româneşti să plîngă sau să ucidă legumele turceşti, bulgăreşti, italiene care le priveau din tiruri. Sensibilă la suferinţa cepei mele, moleşită de atîta drum şi aşteptare, o vindeam, sau, mai bine zis, o dăruiam intermediarilor. Scăpată de marfă, ajung acasă cu o sută de roni, după ce am plătit benzina, taraba, intrarea în tîrgul de la Pucheni.

Acasă, priveam tarlaua şi începeam o altă rundă. Timp de o lună.

Cînd în sfîrşit s-a terminat, am fost în culmea fericirii. Pentru că nu mă pricep la contabilitate, mi-a fost teamă că nu-mi voi putea declara corect veniturile, că nu voi putea achita corect impozitul! Aşa că, a fost bine că nu am cîştigat bani.

De ce nu am reuşit? Simplu: nu mă pricep la afaceri!

Am uitat de globalizare, de piaţa liberă din UE, de supermarket! Circulă milioane de tiruri, cu milioane de cepe. Dacă doar bătrînii mai vin la piaţă, dacă sîntem doar 19 milioane de locuitori din care sugarii şi tinerele domnişoare nu consumă produsul oferit de mine?! …Cine-i de vină? Investitorul! Nu tu studiu de piaţă, nu tu marketing… şi vrei cîştig! Un cîştig tot am avut: am înţeles cum stă treaba cu omul multilateral dezvoltat şi am aprofundat istoria celor două categorii sociale: ţăranul şi profesorul.

Conservatori pînă la rădăcina firului de păr (sau de ceapă!), lipsiţi de pragmatism, se încăpăţînează să desţelenească pămîntul şi minţile-n opinci, în zdrenţe. Continuă să sape şi să predice. Răsplata: lanul şi olimpicii.

Omul multilateral dezvoltat din România, fie el comunist sau capitalist, a uitat un amănunt important: acela cu „omul potrivit la locul potrivit“. Dacă profesorul stă ziua la catedră, iar noaptea este taximetrist, dacă e cînd la şcoală, cînd la piaţă, concurenţa universităţilor din apus şi concurenţa roşiei turceşti vor rîde mult şi bine de „multilateralul om dezvoltat“ din România.

Pentru că a venit o altă primăvară, mă cheamă – ca să zic aşa – pămîntul şi olimpiadele. Voi pune nişte legume româneşti, doar ca să nu le cumpăr pe cele olandeze, şi voi merge la Iaşi, la olimpiada de istorie, doar pentru bucuria din ochii Ioanei, o fată deşteaptă care, a avut un dublu ghinion: să-i placă să înveţe şi să se nască la ţară. Sau doar într-o ţară în care, indiferent de epocă, se vorbeşte mult prea mult despre valori, despre om, şi se experimentează pe destine, reforme şi forme fără fond.  

Claudia Mariela Trăncuţă este profesoară de istorie la Şcoala generală din satul Cartojani, judeţul Giurgiu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.