România are probleme cu despăduririle, apa potabilă, reciclarea, automobilele poluante și nenumărate altele. Cum stăm la capitolul poluare/calitatea vieții în orașe și mai ales în capitala țării?

Bucureștiul era a doua cea mai poluată capitală europeană, după Roma, în 2016. Orașul se află pe locul al șaptelea în topul celor mai poluate orașe din Europa. Între timp, numărul mașinilor din trafic a crescut la peste 1,3 milioane de autoturisme înmatriculate la finele lui 2017, iar asta, fără să ne gîndim și la tranzitarea orașului de către mașini înmatriculate în alte părți, ne dă o mică idee despre ce înseamnă traficul în București. Dar traficul este doar una dintre cauzele nivelurilor mari de poluanți din atmosferă, el este combinat cu șantierele de construcții care nu respectă normele necesare pentru protejarea mediului și a oamenilor, plus proasta gestionare a străzilor, infrastructura deficitară și dispariția a bucăți întregi din parcurile bucureștene pentru proiecte imobiliare sau comerciale. Stăm, deci, foarte prost la capitolul poluare și mai ales la măsurile care ar trebui să fie implementate pentru gestionarea poluării. În momentul de față, de exemplu, nu funcționează în București sistemul de măsurare a poluanților atmosferici, deși avem opt stații de măsurare a calității aerului, dar nici una nu oferă date concludente la momentul acesta. Aceste stații, atunci cînd funcționau, chiar și cu date lipsă de peste 25%, arătau că poluarea cu particule în suspensie (PM 10 și PM 2,5) în oraș este una generalizată, cu depășiri în toate zonele, dar în special în centrul orașului. În studiul nostru din 2010, „Calitatea aerului în București“, am arătat că au existat depășiri de PM 10 de pînă la cinci ori peste limită pentru sănătatea umană și că efectele asupra acesteia sînt cuantificabile și în cazuri de boli cronice, și în bani, și recomandam niște măsuri ce ar putea fi luate cu ușurință de către autorități. De exemplu, statistic, în studiul menționat mai sus a reieșit că, în perioada de șase ani avută în vedere, moartea a peste 200 de bebeluși și a 800 de adulți poate fi pusă pe seama poluării cu PM 10 (un amestec de particule poluante în suspensie, perceput ca praf). Pe lîngă decese sînt numeroase boli pulmonare puse pe seama poluării cu particule în suspensie. Ei bine, din 2010 stațiile de monitorizare nu funcționează, așa că în prezent nici studii nu prea mai putem face.

Personal, nu cred că se poate vorbi despre o viață de calitate în București, traficul este infernal, zgomotul la fel, nu există acces la apă potabilă în parcuri și pe străzi, trotuarele sînt înghițite de parcări, persoanele vulnerabile sau cu dizabilități nu sînt deservite în nici un fel de oraș, transportul în comun este execrabil.

Cît de receptive sînt autoritățile noastre la problematica legată de mediu?

Sîntem într-o noapte a minții în momentul acesta, deși știm cît de gravă este situația, nu reușim să înțelegem cu toții, ca o comunitate, că dacă nu schimbăm ceva lucrurile vor fi din ce în ce mai grave. Acum autoritățile bucureștene descriu planuri integrate de gestionare a calității aerului, care de fapt există aprobate la nivelul PMB din 2009, fără ca vreo măsură să fi fost implementată, deși primăria pretinde că are un interes major în acest sens acum, după declanșarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană. Sînt foarte rezervată, căci văd o incompetență gravă în înțelegerea problemei și o lipsă totală de responsabilitate. Unul dintre cele mai recente momente de șoc a fost cînd Primăria București a anunțat achiziționarea a 400 de autobuze, într-un efort de extindere a transportului în comun și de a decongestiona traficul în București. Numai că acele autobuze funcționează cu diesel, produs ce deja este cunoscut ca foarte nociv pentru sănătatea umană, fiind asociat cu apariția cancerului la nivel pulmonar. Asta în condițiile în care există pe piață autobuze electrice, foarte performante și nepoluante. Aș mai menționa două exemple de măsuri contrariante pe tema poluării, anume eliminarea taxei de poluare pentru autovehicule și subvenționarea din Fondul pentru Mediu a Programului „Rabla“, program ce și-a făcut de mult efectele inițial așteptate și care acum nu face decît să susțină industria auto din banii ce ar trebui directionați spre niște programe reale de îmbunătățire a calității mediului din orașe.

Apropo de responsabilitatea noastră, cu ce ar trebui să începem dacă ar fi să ne preocupăm mai tare de mediu și calitatea vieții în orașe? Ce putem face ca persoane private?

Responsabilitatea noastră principală e să votăm, apoi să urmărim ce se întîmplă în comunitatea noastră, să intervenim atunci cînd ceva nu e în regulă sau să cerem ceva ce credem că ar aduce beneficii comunității. Apoi, ca gesturi individuale, putem separa deșeurile menajere umede de fracțiile uscate și să începem să lăsăm deșeurile reciclabile separat, lîngă ghenă, dacă nu avem deja stabilit un sistem de colectare selectivă. Să vorbim cu vecinii să facă la fel și să căutăm soluții pentru ca acele deșeuri să fie ridicate separat. Să lăsăm mașinile acasă ori de cîte ori este posibil, fiindcă este nociv și pentru noi, și pentru cei din jur să inhalăm noxe două-trei ore pe zi. Să ieșim în parcuri și să ne educăm copiii cît mai mult în natură, să ținem la sănătatea noastră fizică și psihică. Să ne implicăm în campanii, să inițiem sau să-i sprijinim pe alții care o fac. Dau cîteva idei ce pot fi adoptate de oricine, în orice cartier al unui oraș: sistem de colectare selectivă a deșeurilor, piste pentru biciclete, țîșnitori cu apă potabilă în locuri populate și în parcuri, evenimente în aer liber de promovare a calității aerului, campanii pentru închiderea gropilor de gunoi neconforme, campanii pentru limitarea zgomotului, campanii pentru eliberarea trotuarelor de mașini. 

Oana Neneciu este director executiv la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, www.ecopolis.ro.

a consemnat Adina POPESCU

Foto: flickr