Paştele cailor verzi

Publicat în Dilema Veche nr. 346 din 30 septembrie - 6 octombrie 2010
Paştele cailor verzi jpeg

În imaginarul figurativ al expresiilor româneşti, calul are în genere un rol transparent, previzibil şi utilitar: e de dar (şi nu se caută la dinţi), de poştă (pus la alergătură), de bătaie (instrument al muncii sau ipostază a obsesiei). E, totuşi, superior măgarului (de unde decăderea acţiunii de a face din cal măgar) şi boului (din invidioasa constatare că boii ară şi caii mănîncă). Etalonul celebrităţii (nu neapărat pozitive) e calul breaz (cu o pată albă pe frunte sau pe bot), iar ilustrarea grabei e mîncatul sau băutul la botul calului (ca la han, cînd călăreţul rămîne afară, în picioare, alături de animal). Repertoriul banalităţii cotidiene e însă tulburat de două expresii – cai verzi pe pereţi şi la Paştele cailor – în care caii evocă straniul, fantasticul şi chiar imposibilul. Cele două formule trezesc curiozitatea prin lipsa lor de transparenţă, prin originea neclară a asocierii ilogice. Ambele poartă o puternică amprentă balcanică, avînd echivalente în limbile din jur. 

Prima imagine e deopotrivă absurdă şi grăitoare: desigur, în lumea culorilor naturale nu există cai verzi, dar asocierea poate evoca destul de bine halucinaţiile (prin analogie cu stelele verzi – descriere aproape realistă a petelor luminoase percepute în starea de ameţeală); plasarea pe pereţi conferă vedeniilor o anume consistenţă. Acţiunile utopice – a vedea, a visa, a căuta, a umbla după cai verzi pe pereţi – urmează o logică a fanteziei; cu totul absurdă pare însă construcţia cu verbul a spune: „Nu-mi tot spuneţi cai verzi pe pereţi, eu sînt Stan Păţitul“ (Ion Creangă). În secolul al XIX-lea, asocierea apare destul de des, dovedind că formula colocvială cai verzi (pe pereţi) era deja lexicalizată, cu sensul „fantezii, basme, minciuni“. Expresia nu putea lipsi, cu uzul ei curent, din textele lui Caragiale (o găsim, de exemplu, la Pristanda: „Ştiu că o să mă ocărască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreţi“); remotivată, parţial reconcretizată, apare şi la Eminescu (în Cezara, Ieronim declară: „Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnînd cai verzi pe pereţi“). 

Se crede de obicei că expresiile mai lungi şi mai detaliate sînt cele originare, din ele provenind formulele mai scurte, eliptice; de fapt, în oralitatea populară lucrurile stau de obicei invers: se porneşte de la formule scurte, care sînt actualizate şi amplificate cu intenţie expresivă. În cazul nostru, sintagma de bază pare a fi cai verzi, care a fost pusă în legătură, mai de mult, cu una similară din albaneză: kalë jeshil „cal verde“ (a se vedea Grigore Brîncuş – Concordanţe lingvistice româno-albaneze). De fapt, expresia e specifică spaţiului balcanic, avînd o mare răspîndire mai ales în greacă, unde prásina áloga („cai verzi“) are sensul „imposibilitate, fantezie“; sintagma e folosită mai ales ca mijloc de suspendare a unei enumerări sau de ironizare a unei afirmaţii („şi cai verzi!“). Unele ipoteze explică formula grecească printr-o etimologie populară sau un joc de cuvinte (bazat pe apropierea între álogo „cal“ şi familia aloghistós „absurd“); mai probabil ar fi ca asemănarea să nu fi fost cauza iniţială, ci doar un factor de menţinere în circulaţie al formulei. Aşadar, e posibil ca imaginea cailor verzi să fie împrumutată; plasarea lor pe pereţi este însă o contribuţie românească, produsă (cum observa profesorul Stelian Dumistrăcel, în dicţionarul său Pînă-n pînzele albe: expresii româneşti) prin joc de cuvinte, prin amplificarea expresiei ca formulă ritmată şi cu asonanţă. 

Şi expresia la Paştele cailor pare a fi un reuşit joc de cuvinte, bazat pe omonimia dintre numele sărbătorii şi verbul a paşte, desemnînd o acţiune tipică pentru cai, ca în formula ironică „Paşte, murgule, iarbă verde!“; explicaţia îi aparţine lui Iorgu Iordan, a fost reluată de Al. Graur, în Deraieri lexicale şi de Stelian Dumistrăcel, în lucrarea citată. În mod surprinzător, Paştele cailor este, totuşi, şi denumirea reală a unei sărbători. În folclorul bulgar, Konski Velikden (= „Paştele cailor“) desemnează o sărbătoare plasată de Sfîntul Toader (patron, şi la noi, al cailor) şi celebrată, se pare, prin alergări. Obiceiul pare mai clar constituit la vecini (deşi Iorgu Iordan considera că sintagma bulgărească ar fi fost tradusă din română); în ultimii ani, presa românească îl semnala ca fiind caracteristic bulgarilor din România („Bulgarii au sărbătorit Paştele cailor“, Evenimentul zilei, 8.03.2009). 

În folcloristica noastră, Paştele cailor a fost consemnat, cu informaţii punctuale şi destul de contradictorii, pe care le reinterpretează şi le emfatizează, neconvingător, tentativele actuale de a construi o mitologie autohtonă coerentă. Fie prin pierderea obiceiului, fie prin caracterul său dintru început regional, e limpede că pentru mulţi români sintagma era opacă şi a fost reinterpretată ca formulă glumeaţă (şi prin jocul de cuvinte pomenit mai sus). În această direcţie merg multe dintre răspunsurile consemnate de Simeon Florea Marian, în Sărbătorile la români, II: „Paştile cailor se numesc astfel, pentru că caii n-au nicicînd Paşti, şi dacă zice cineva: «Lasă că ţi-oi da la Paştile cailor», atunci tot să aştepte, că nu mai capetă“. Nu e deci nevoie să imaginăm o lentă evoluţie semantică, în care de la un soroc anume s-ar trece la amînarea lui sine die; e mai probabil ca denumirea unei sărbători stranii să fi devenit numele timpului care nu există. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.