Peisaj după bătălie

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Peisaj după bătălie jpeg

Zilele trecute, mi-am dus maşina, biata, la revizia ITP. Inginerul care făcea programările a intrat în vorbă cu mine. Părea pasionat de lucrurile care se întîmplă în oraş: „Aţi văzut cîte case istorice se restaurează?“, m-a întrebat. „S-au prins firmele că rentează să te dai boier!“ Într-adevăr, dintre toate perioadele proaste pentru patrimoniu după 1989, aceasta nu este deloc cea mai rea. 

Pare să se fi produs o înţelegere parţială a rolului economic al patrimoniului construit, al caselor vechi. Pare că, precum inginerul meu, lumea conştientizează, în fine, de ce e bine să ai istorie în oraş, şi că ruinele nu sînt doar dărîmături, ci şi un potenţial de investiţie. Firme mari şi mici – nu multinaţionalele neapărat, ci mai degrabă cei cu profesiuni liberale şi creativii – colonizează casele istorice ale Bucureştilor. După succesul de public – cu nuanţele de gri ale căderii unor case neîngrijite – al reabilitărilor din centrul istoric, pare că şi alte zone se ridică. Însă cultura văicărelii şi a impotenţei cu pretenţii continuă, fireşte, neîntreruptă, dar se aude, parcă, mai puţin. Asta şi pentru că se mai găsesc bani. Dacă nu de la noi, atunci de la alţii, care înţeleg mai bine de ce şi cum să ne păstrăm patrimoniul, salvîndu-l, dacă e nevoie, de noi înşine. Salvarea înseamnă acţiuni concrete, nu vorbărie ridicolă şi blocarea proiectelor neconvenabile. Că sînt bani europeni, că sînt bani norvegieni, ei mai vin, şi prezenţa lor se vede. Conace s-au restaurat prin ţară, chiar dacă nu neapărat pentru moştenitorii de drept, care, din motive pe care nu le comentez (o parte ni se devoalează acum, datorită anchetelor în curs, sub odioasa specie a drepturilor litigioase), au ales să abandoneze în mîini mai, cum să le zic, conectate la mafia locului tradiţia familiilor lor, dublu spoliate. A contribuit la vizibilitatea problemei păstrării fondului construit patrimoniabil şi prezenţa frecventă în Transilvania şi, mult mai rară, în zona Vîlcei a ASR Prinţul Charles. Cum-necum, retrocedarea proprietăţii a atras şi bani, mai cu seamă după criză. Dacă se va elabora şi Codul Patrimoniului, şi dacă el va explica cum, în ce instanţe şi cu ce motivaţii pecuniare se va negocia, spre profitul amîndurora, între interesul public de a păstra memoria colectivă înzidită şi dreptul inalienabil al proprietăţii private individuale, atunci cred că masa critică de lucruri bune se va apropia de noi în mai puţin de un deceniu. Poate că este momentul să ieşim din tranşee, să discutăm, toţi cei care avem o atitudine proactivă în privinţa patrimoniului, cu partenerii şi actorii urbani implicaţi, începînd cu proprietarii de monumente şi cu potenţialii investitori.  Poate că este momentul să învăţăm să scriem proiecte europene pentru patrimoniu şi să administrăm un astfel de proiect, odată cîştigat. Mă bucur că lucrurile vintage revin în moda hipsterilor, dacă acest lucru va aduce şi substanţă în generarea de soluţii concrete, practice, la problema patrimoniului. M-aş bucura dacă decidenţii şi cei ce predau s-ar deschide şi către metode contemporane de oriunde altundeva decît de la noi, de conservare a patrimoniului. Dacă citiţi prezentarea online a programului de profil de la Columbia University din New York, de pildă, acolo se afirmă că acesta este, acum, un domeniu aflat în avangarda creativităţii arhitecturale. Aş fi fericit dacă am fi mai mult de, generos spus, o sută de oameni în România capabili să ducă mai departe proiectele de virtual heritage începute de Fundaţia HAR în colaborare cu UAUIM în 2008, la Cîmpulung Muscel, Nămăieşti şi Corbii de Piatră. Dacă vreunul dintre miniştrii Culturii ar apuca să citească şi să înţeleagă propunerile pentru un GIS al României, pe care le-a făcut din 2012 încoace un consorţiu britanic şi pe care, la fiecare schimbare de ministru, le depun eu personal la Registratura ministerului de resort, în care nu se cere decît acceptul (nu şi banii) Guvernului, poate că am reuşi să avem mai multe informaţii esenţiale despre potenţialul de păstrat, al patrimoniului supra- şi subteran al patriei. Dacă, în fine, ar fi mai multă competenţă şi mai puţină ideologie perimată de toate părţile falselor baricade pe care ni le-am creat, poate că mica decolare n-ar fi, ca la avionul lui Vuia, temporară şi multiplă. Poate că vremea recriminărilor, a listelor negre, a înjurăturilor pe Facebook a trecut. Oricum, e desuetă şi perfect inutilă, cîtă vreme se prăbuşesc, în continuare, părţi din patrimoniu peste trăncăneala noastră.  

Augustin Ioan este arhitect şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. 

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.