Pensionari şi demografie

Vasile GHEŢĂU
Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Pensionari şi demografie jpeg

Pentru un nespecialist în domeniul pensiilor, nu e uşor să înţeleagă şi să sistematizeze datele publicate de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) şi de Institutul Naţional de Statistică (INS) asupra sistemelor de pensionare şi a categoriilor de pensii. Informaţiile disponibile au momente diferite de referinţă şi nu acoperă arii avînd conţinut identic, iar dificultăţile de comparabilitate a termenilor şi indicatorilor nu pot fi subestimate.

Din cele două surse de date şi informaţii am reţinut pe cele care au relevanţă pentru subiectul acestui articol – felul cum demograficul îşi poate pune amprenta pe evoluţia numărului de pensionari.

Numărul total de pensionari în România este de 5,4 milioane, cei de asigurări sociale de stat reprezentînd aproape 90%, diferenţa revenind pensionarilor agricultori („beneficiari proveniţi din fostul sistem de pensii al agricultorilor“). Mai adaug că, în prima categorie, predomină cei cu pensie pentru limită de vîrstă (3,3 milioane), dar un număr important găsim şi la pensionarii de invaliditate (715 mii) şi la cei care au pensie de urmaş (aproape 540 de mii). Din comunicatele INS rezultă o scădere a numărului total de pensionari după anul 2011, scădere cauzată, în principal, de regresul numeric al pensionarilor agricultori şi al celor de invaliditate. În prima categorie avem o populaţie cu un grad de îmbătrînire demografică considerabil peste media întregii populaţii şi cu intrări anuale nesemnificative, iar reducerea naturală a numărului nu e surprinzătoare. Instalarea bruscă, în anul 2011, a scăderii numărului de pensionari de invaliditate nu poate proveni dintr-o ameliorare la fel de subită a stării de sănătate a populaţiei şi e rezultatul unei aplicări mai riguroase a prevederilor legale într-un domeniu în care dezordinea şi corupţia erau, de multă vreme, la ele acasă.

Pensionarii pentru limită de vîrstă reprezintă două treimi din numărul total de pensionari, această pondere aflîndu-se în ascensiune constantă şi fermă. Obţinerea acestei categorii de pensie implică îndeplinirea a două condiţii, cumulativ: atingerea vîrstei standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare (sau în specialitate). Vîrsta standard de pensionare pentru luna mai 2014 e de 59 de ani şi 10 luni, la femei, şi de 64 de ani şi 10 luni, la bărbaţi. Prin recenta hotărîre a Guvernului, vîrsta standard de pensionare la femei va creşte mai rapid decît prevedea pînă acum Legea pensiilor astfel ca, în anul 2035, şi la femei vîrsta standard să ajungă la 65 de ani, vîrsta la care se vor pensiona bărbaţii începînd din ianuarie 2015.

Celelalte lucruri fiind egale, numărul persoanelor care ies la pensie de limită de vîrstă, în fiecare an, e direct proporţional cu numărul populaţiei care atinge vîrsta de pensionare, iar acest număr este expresia mărimii generaţiei din care provine populaţia pensionabilă. Cu alte cuvinte, variaţii bruşte şi de amploare ale natalităţii îşi transmit în timp, peste multe decenii, efectele asupra distribuţiei populaţiei pe vîrste şi, automat, asupra numărului celor pensionaţi (relaţia este valabilă şi în cazul pensiei anticipate).

Natalitatea a avut în ţara noastră, în anii 1950 şi 1960, evoluţii unice în context european şi ele îşi vor pune cu forţă amprenta pe numărul populaţiei ajunse la vîrstele de pensionare. Populaţia în vîrstă de 60-65 de ani se va apropia de 1,2 milioane, în jurul anului 2025, fiind compusă din generaţiile mici venite pe lume în anii 1960-1966, cînd natalitatea şi-a amplificat declinul instalat la mijlocul anilor 1950. În prima jumătate a anilor 2030, odată cu atingerea acestor vîrste de către generaţiile mari din primii ani ai politicii pronataliste forţate şi brutale a vechiului regim, la vîrstele de 60-65 de ani se va afla o populaţie de 1,7-1,8 milioane de persoane („valurile“ sînt sugestiv ilustrate în figura 1). O majorare bruscă cu aproape 50% a numărului de persoane care vor ajunge la vîrsta de pensionare e de aşteptat să pună o presiune dramatică pe un sistem de pensii aflat deja în dezechilibre flagrante între resurse şi nevoi de alocare, cu origini în decizii iresponsabile de pensionare luate în anii 1990.

Dimensiunea populaţiei care va ajunge la vîrste de pensionare odată cu atingerea acelor vîrste de către generaţiile mari, născute după mijlocul anilor 1960, va determina automat o ascensiune a numărului de pensionari. Populaţia la vîrstele de pensionare face însă parte din ansamblul populaţiei ţării, o construcţie de mare coerenţă, şi evoluţiile segmentului de la vîrste avansate nu pot fi separate de cele de la vîrstele adulte, unde se află populaţia activă economic şi care alimentează bugetul de asigurări sociale. Fenomenele demografice au dezvoltări caracterizate prin stabilitate, chiar rigiditate, iar gradul de predictibilitate e incomparabil mai ridicat în marea arie a fenomenelor şi proceselor sociale, ceea ce conferă consistenţă şi comparabilitate remarcabilă abordărilor prospective. Setul de proiectări pe care le-am elaborat pornind de la datele nu demult publicate de Institutul Naţional de Statistică asupra populaţiei ţării arată o populaţie a României de 16 milioane de locuitori la mijlocul secolului, dacă numărul mediu de copii pe care îi aduce pe lume o femeie rămîne la nivelul înregistrat în ultimii 20 de ani – doar 1,3 copii. O populaţie de mărime similară găsim, cu aceeaşi ipoteză, în ultima serie de prognoze (2012) elaborate de Divizia de Populaţie a Naţiunilor Unite. Populaţia de 65 de ani şi peste, unde se vor afla în proporţia cea mai mare şi în majorare pensionarii de limită de vîrstă şi cei cu pensie anticipată, ar urma să crească de la 3,2 milioane, azi, la 4 milioane după 2030 şi să depăşească moderat 4,5 milioane, după anul 2045. La o populaţie totală în declin dramatic, acestor valori le corespund proporţii ale populaţiei de 65 de ani şi peste şi mai dramatice: 24 şi aproape 29%, plecînd de la doar 16%, astăzi. Iar pentru a realiza mai bine implicaţiile economice ale schimbărilor majore din structura pe vîrste a întregii populaţii, evoluţia raportului dintre persoanele vîrstnice şi cele adulte, care le asigură suportul economic, ar trebui să producă un înfiorător disconfort întregii societăţi, dar mai ales guvernanţilor: la 100 de adulţi avem 25 de vîrstnici, vor fi 40 – în anul 2040 şi nu departe de 55 – la mijlocul secolului. Ar putea părea un paradox felul cum se împletesc în timp şi au efecte negative convergente evoluţii ale natalităţii în epoci diferite şi cu determinare complet diferită: numeroasa populaţie vîrstnică va proveni din explozia natalităţii, după anul 1966, în urma unor măsuri definitorii pentru o dictatură; regresul populaţiei în vîrstă de muncă va fi rezultatul natalităţii scăzute de după 1989, în contextul atitudinii de laissez-faire din partea clasei politice şi a societăţii.

Există însă şi o altă variabilă care acţionează şi va acţiona în măsură şi mai mare în viitor asupra dimensiunii populaţiei de pensionari: creşterea speranţei de viaţă. Indicatorul e cea mai sintetică expresie a stării de sănătate a populaţiei şi, implicit, a dezvoltării economice şi sociale, a nivelului cultural şi a calităţii asistenţei medicale. Cum se fac destule confuzii, cîteva precizări ar trebui să le elimine. Speranţa de viaţă la naştere era, în anul 2012, în ţara noastră, de 71 de ani, la bărbaţi, şi de 78 de ani, la femei. Cel două valori nu se confundă cu vîrsta medie a populaţiei şi nici cu vîrsta medie a celor care au decedat în anul 2012. Semnificaţia e una ipotetică: atîţi ani ar trăi, în medie, un născut dintr-o generaţie care ar avea pe tot parcursul existenţei sale (aproximativ 100 de ani) intensitatea mortalităţii pe vîrste din anul 2012. Accepţiunea e identică pentru speranţa de viaţă de la oricare altă vîrstă, cu luarea în considerare a mortalităţii în tot restul vieţii. Ca informaţie generală, cu cele două valori ţara-mostră se află la nivelul cel mai scăzut în ţările UE 28, la bărbaţi, alături de Bulgaria, şi nu departe de o poziţie similară la femei, alături de Lituania, Letonia şi aceeaşi vecină din sud. La cealaltă extremitate a clasamentului, iată valorile: la bărbaţi, 81 de ani – în Elveţia şi 80 – în Suedia, Italia, Norvegia şi Spania; la femei, 86 de ani – în Spania şi 85 – în Franţa, Elveţia şi Italia (date Eurostat). Trebuie menţionat că speranţa de viaţă la naştere a progresat cu 4,3 ani, la bărbaţi, şi cu 5,3 ani, la femei, faţă de 1989, creştere care a avut loc după 1996, şi, contrar a ceea ce se crede, e de aşteptat ca ascensiunea să nu se oprească. Pentru a reveni la pensionari, speranţa de viaţă la vîrsta de 65 de ani a fost, în anul 2012, de 14,4 ani, la bărbaţi, şi de 17,6 ani, la femei. Valorile cele mai ridicate în Europa sînt de 19 ani, la bărbaţi, şi 23 de ani, la femei, şi se poate observa că decalajul existent între aceste valori şi cele din ţara noastră e considerabil inferior celui de 8-10 ani de la speranţa de viaţă la naştere. Explicaţia nu e una complicată: la 65 de ani ajung, şi în celelalte ţări, şi la noi, persoane care au rezistat riscului de îmbolnăvire şi deces pe întinderea a 65 de ani, avînd, deci, un organism mai viguros. Şi speranţa de viaţă la 65 de ani a fost în progres după mijlocul anilor ’90, dar creşterea este net inferioară celei a speranţei de viaţă la naştere, pentru că rezervele cele mai consistente de reducere a mortalităţii în ţara noastră au fost şi au rămas cele de la vîrstele tinere şi adulte, cu efecte benefice asupra speranţei de viaţă la naştere, dar nu şi asupra speranţei de viaţă la 65 de ani. În aceeaşi schemă am plasat şi valorile speranţei de viaţă la vîrsta de 65 de ani, deduse din ipotezele adoptate de Divizia de Populaţie a Naţiunilor Unite în proiectarea populaţiei României pînă la mijlocul secolului. Ascensiunea rezultată e remarcabilă şi nu poate fi omisă în orice analiză prospectivă a numărului de pensionari. Există două mecanisme prin care progresul speranţei de viaţă majorează populaţia de pensionari: prin creşterea numărului celor care ajung la vîrsta de pensionare şi devin pensionari şi prin majorarea numărului de ani trăiţi după pensionare, deci a pensionarilor, prin acumulare şi efect de retenţie.

Vasile Gheţău este profesor asociat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti şi director al Centrului de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Drama noastră demografică, Editura Compania, 2012.     

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.