Pierdut motan Vasile

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Pierdut motan Vasile jpeg

În copilărie mi se spunea adesea: „Bine că nu-ţi uiţi şi capul“, o expresie pe care o luam

şi care îmi părea un soi de avertisment cumplit. Fie că îmi uitam păpuşa prin parc sau rătăceam diferite lucruri prin casă, lucruri pe care aveam convingerea că le „pun bine“, ideea că la un moment dat s-ar putea să-mi uit capul m-a lucrat şi mi-a dezvoltat, în timp, un comportament uşor maniacal. Am ajuns nu numai să-mi verific de zece ori, înainte să plec undeva, cheile, telefonul şi portofelul, dar îmi mai şi spun cu voce tare, de fiecare dată cînd scot fierul de călcat din priză: „Am scos fierul de călcat din priză“. Iar aceste ticuri vin tocmai din conştientizarea faptului că am o predispoziţie către neatenţie, către a uita şi a pierde lucrurile.  

Bineînţeles, chiar dacă mă supun acestui exerciţiu voluntar şi maniacal de atenţie, încă îmi pierd cu dezinvoltură diferite accesorii, de la umbrele la plase de cumpărături lăsate la intrare, în cutiile de depozitare din supermarket. Mă linişteşte însă faptul că nu sînt singura.  

Conform unui studiu realizat de compania Post-it Brand, efectuat cu ajutorul a 2000 de voluntari, oamenii ajung să uite, în general, în jur de 4 lucruri pe zi şi 1400 pe an. Primele locuri ale topului obiectelor pierdute zilnic sînt rezervate, bineînţeles, cheilor, portofelului şi telefonului – adică acele obiecte care, tocmai pentru că le folosim cel mai des, intră în ritualul mecanismelor, gesturile neconştientizate fiind principalele motive ale neatenţiei. Vorbind despre micile neatenţii, conform aceluiaşi studiu, cele mai des întîlnite scurtcircuite ale sinapselor sînt: „De ce am venit în camera asta?“ sau „Unde îmi sînt ochelarii?“ – pe care îi cauţi, deşi îi ai pe creştetul capului. 

Însă aceste lucruri pierdute prin memorie pot fi „regăsite“ după o scurtă resetare. Ce se întîmplă cu obiectele fizice, pe care le pierzi fie în tren, avion, parcuri sau taxiuri? 

Pe vremuri, existau doar acele birouri de „obiecte pierdute şi găsite“, depozite amenajate prin gări sau hoteluri sau cinematografe. Încăperile cu adevărat triste ale uitărilor noastre de tot felul, care jucau cumva rolul de orfelinat pentru lucrurile abandonate. 

Astăzi, ţinînd pas cu vremurile, au apărut ghişeele virtuale de „pierdute şi găsite“. Mult mai vii, mai interactive şi, poate, mai eficiente. Dacă pierzi sau găseşti ceva, n-ai decît să postezi un anunţ. 

,

,

sînt doar cîteva dintre aceste site-uri. Fiind atît de multe, şansa regăsirii unui obiect pierdut echivalează totuşi cu acul din carul cu fîn. 

Un top neoficial al anunţurilor de pe aceste site-uri clasează pe primele locuri obişnuita tripletă a uitării: chei, portofel, telefon. Există însă şi anunţuri care ies din această sferă şi conţin chiar mici poveşti: „Am pierdut verighetă în discotecă“, „Mi-a dispărut ceas de mînă, cadou de la soacră“ sau „Pierdut plasă cu pulover croşetat de prietena mea“. 

Cel mai duios dintre toate, un laconic şi trist „Pierdut motan Vasile“.

Continuînd seria de „uitări bizare“, citesc pe

că, în Marea Britanie, printre cele mai ciudate lucruri pe care clienţii le uită prin taxiuri s-au numărat pui, raţe, corturi sau o urnă cu cenuşă umană; în Dubai (conform unui alt articol apărut pe

), taximetriştii au declarat că au găsit în maşini nu numai bijuterii sau bani, ci chiar un copil. În Australia, un top este încoronat de protezele dentare. Nedorind să speculez asupra valorii antropologice a acestor sondaje, pot spune cu siguranţă că problema este una globală, dedicîndu-i-se nu numai articole sau sondaje, ci şi studii în toată regula. 

Vorbind despre studii, concluzia multora este aceeaşi: toţi pierdem, uităm sau rătăcim obiecte frecvent, dar acesta nu este neapărat un semn de Alzheimer sau demenţă. Este pur şi simplu o cădere a sinapselor, din cauza oboselii sau a tendinţei de a abuza de atenţia distributivă, din dorinţa de a rezolva cît mai multe lucruri deodată – după cum afirmă, într-un articol de pe

, Daniel L. Schacter, profesor de psihologie la Harvard University şi autor al cărţii

Această „cădere a sinapselor“ poate surveni din cauza faptului că, uneori, o acţiune pe care o desfăşurăm necesită mai multă atenţie, în detrimentul altei acţiuni, pentru care mecanismul memoriei nu mai declanşează codificarea. 

În acelaşi articol, Kenneth Norman, profesor de psihologie la Princeton, susţine că, pentru a codifica o acţiune, hipocampusul – o importantă componentă a creierului cu rol în activarea memoriei – „fotografiază“ elementele componente, o fotografie stocată mai apoi într-un set de neuroni, care pot fi activaţi de o amintire sau de un indiciu. De exemplu, cînd ajungi acasă şi eşti isteric de foame, îţi arunci pur şi simplu cheile şi te repezi spre frigider – aceasta fiind acţiunea acută care trebuie satisfăcută imediat. Mai tîrziu însă, după ce eşti sătul, nu le mai găseşti atît de repede, căci memoriei tale îi lipseşte acel indiciu esenţial şi anume foamea, acţiunea care a trecut în plan secund fotografia locului unde ai aruncat cheile. 

Una peste alta, a uita este omeneşte şi, deşi studiile propun diverse serii de exerciţii de memorie, care să-ţi reactiveze informaţiile stocate în neuroni, personal rămîn la metoda bunicii de a găsi ceva pierdut prin casă: ea întorcea un pahar cu susul în jos, rostind descîntecul: „Scoate, drace, ce-ai furat, că te duc la spînzurat“.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.