Ploaie de Paște

Vladimir NABOKOV
Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Ploaie de Paște jpeg

[...]

Între timp, ouăle deveniseră de un violet veninos. Pe un ou nevopsit, ea a hotărît să deseneze cele două inițiale de Paște, așa cum se obișnuia în Rusia. Prima literă, „X”, a desenat-o bine, dar a doua nu prea și-o putea aminti, iar în cele din urmă, în loc de un „B” a desenat absurd, cocoșat, „β”. Cînd cerneala s-a uscat complet, a împachetat ouăle în hîrtie igienică moale și le-a pus în poșeta de piele.

Dar ce toropeală chinuitoare... Voia să se întindă în pat, să bea niște cafea fierbinte și să-și întindă picioarele... Avea febră și pleoapele o usturau... Cînd a ieșit afară, trosnetul uscat al tusei a început iarăși să i se întețească în gît. Străzile erau întunecate, umede și pustii. Platonovii locuiau în apropiere.

Erau așezați, beau ceai, iar Platonov, chel, cu o barbă rară, într-o cămașă rusească de serj cu nasturi pe-o parte, îndesa tutun galben în hîrtie de țigară, atunci cînd Joséphine a ciocănit cu mînerul umbrelei și a intrat.

– A, bună seara, Mademoiselle.

S-a așezat alături de ei și, fără tact, guralivă, a început să discute despre iminentul Paște Rusesc. A scos ouăle violet din geantă, unul cîte unul. Platonov a observat ouăle cu litere liliachii „X β” și a izbucnit în rîs.

 „Ce-o fi făcut-o să aplice acele inițiale ebraice?”

Soția lui, o femeie dolofană cu o perucă galbenă și ochi întristați, a zîmbit în treacăt. I-a mulțumit Joséphinei cu indiferență, scoțînd vocalele ei franțuzești. Joséphine n-a înțeles de ce rîdeau. Se simțea furioasă și tristă. A început să vorbească iarăși, însă avea senzația că ceea ce spunea era nelalocul său, și totuși nu se putea abține.

– Da, în momentul de față nu mai e Paște în Rusia... Biata Rusie! Ah, îmi amintesc cum oamenii obișnuiau să se sărute unii pe alții pe străzi. Și mica mea Hélène arăta ca un înger în acea zi... Ah, adesea plîng noaptea-ntreagă gîndindu-mă la minunata voastră țară!

Platonovilor li se păreau întotdeauna neplăcute aceste conversații. Nu discutau niciodată despre pierdutul lor pămînt natal cu străinii, așa cum bogații ruinați își ascund sărăcia și devin chiar și mai trufași, și mai puțin abordabili ca înainte. Prin urmare, în adîncul său, Joséphine simțea că ei nu iubeau Rusia deloc. De obicei, cînd îi vizita pe Platonovi, ea se gîndea că, numai de-ar începe să vorbească despre frumoasa Rusie cu lacrimi în ochi, Platonovii ar izbucni deodată în hohote de plîns și ar începe să-și reamintească și să povestească, și că ei trei ar sta toată noaptea, amintindu-și, plîngînd și strîngîndu-și mîinile unii altora.

Dar, în realitate, asta nu s-a întîmplat niciodată. Platonov încuviința politicos și indiferent din barbă, în timp ce soția lui tot încerca să afle de unde se putea lua niște ceai sau săpun cît mai ieftin posibil.

Platonov a început iarăși să-și răsucească țigările. Soția lui le așeza aliniate într-o cutie de carton. Intenționaseră amîndoi să tragă un pui de somn pînă ce era vremea să plece la slujba de Paște la biserica grecească de după colț. Voiau să stea în tăcere, să-și vadă de gîndurile lor, să vorbească numai din priviri și din zîmbete aparte, aparent distrate, despre fiul lor care fusese ucis în Crimeea, despre nimicuri de Paște, despre biserica lor de cartier din strada Pocitamskaia. Acum venise bătrîna aceea gureșă și sentimentală, cu ochii ei gri închis neliniștiți, doldora de oftaturi, și-ar cam putea să stea pînă ce-or să plece și ei de acasă.

Joséphine a tăcut, sperînd cu ardoare că ar putea și ea să fie invitată să îi însoțească la biserică, iar apoi să ia micul dejun cu ei. Știa că făcuseră prăjituri de Paște cu o zi înainte și, deși era clar că ea nu putea mînca nici una din cauză că avea febră, totuși ar fi fost atît de plăcut, atît de cald, atît de festiv.

Platonov a scrîșnit din dinți și, înăbușindu-și un căscat, s-a uitat pe furiș la încheietură, la cadranul de sub micul ecran. Joséphine și-a dat seama că nu aveau de gînd s-o invite. S-a ridicat.

– Aveți nevoie să vă odihniți un pic, dragii mei prieteni, dar vreau să vă spun ceva înainte să plec.

Și, apropiindu-se de Platonov, care de asemenea s-a ridicat, a exclamat într-o rusă sonoră:

– Hristos a înviat!

Aceasta a fost ultima ei speranță de a stoarce o izbucnire de lacrimi fierbinți și dulci, sărutări de Paște, o invitație de-a lua micul dejun împreună... Dar Platonov doar și-a îndreptat umerii și a spus cu un rîs reprimat:

– Vedeți, Mademoiselle, pronunțați minunat rusește...

Odată ajunsă afară a izbucnit în hohote de plîns și a început să meargă apăsîndu-și batista pe ochi, legănîndu-se ușor și bătînd cu umbrela de mătase, ca un baston, pe trotuar. Cerul era cavernos și frămîntat – luna confuză, norii precum ruinele.

[...]

(din volumul Povestirile lui Vladimir Nabokov, traducere de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2009)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.