Portret de mitocan etern

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Portret de mitocan etern jpeg

Un amic, al cărui nume îl trec sub adîncă şi sacră tăcere, a scris „O istorie critică a mitocăniei la români de la origini pînă în prezent. Studiu comparat“. Scrierea e complet inaccesibilă. Din ea afli totul: despre boieri şi voievozi mojici şi mitocani, despre bădărănia animalelor de casă, despre orzul de neam prost, cu mituri, rituri, legende, snoave şi lungi băgări de seamă care te bagă în mormînt prin erudiţie şi fineţe. Veţi întreba cine e mitocanul. Vă răspund. E cel care zace în fiecare din noi, mai leneş sau mai activ, umbra noastră, cum ar spune ilustrul. De acolo, din profunzimi, zbiară, înjură, bîrfeşte, scoate zgomote necuviincioase şi hohoteşte. Oamenii bine crescuţi îl ţin în frîu pe fratele lor barbar. Geniul lui Rabelais îl scoate la iveală în chip strălucit. Cortegiile carnavaleşti îl aduc pe mitocan în piaţa publică, spre spaima şi deliciul privitorilor.

Necuviinţa ordinară e blamabilă. Mîrlanul te calcă pe picior, te scuipă, aruncă ambalaje de merdenele pe jos, nu strînge după cîine. De obicei e sfidător. Ştie regulile şi le calcă cu voluptate. Locuieşte deseori în palate şi umblă cu maşini scumpe. Îl caută pe omul cuviincios să-l calce pe bătături. Trăieşte din spectacol. Din încontrări publice. Dumneata, iubite cititor, eşti bine crescut, respectuos, şi ca atare neinteresant. Nu eşti strident. Viaţa ta ordonată e incoloră. Nu ai gustul bîlciului. Mitocanul trage din fire spre tot ce strică rînduiala. E obscen cu haz sau fără. E deviant. „N-are manere.“ Ne primejduieşte tihna, dar ne obligă să medităm asupra ordinii pe care o atacă.

Aţi observat că ţin la mitocan, la cel carnavalesc, care întrerupe calmul şi gravitatea, care sparge rutina. Ţoapa şi ţopîrlanul derivă din interjecţia „ţop“. Înseamnă că saltul ludic, ţopăitul opus mersului măsurat definesc categoria bădăranului? Există mitocănii rituale demne de toată stima, dacă ar fi s-o cotim puţin spre antropologie. Obscenităţile sînt obligatorii în vechile nunţi. Batjocura îi însoţea pe romanii cuceritori în ceremoniile triumfului. O spune Bahtin. Sînt, după cum bănuiţi, un mitocan cu lecturi. Alteori, mascaţii spun măscări. Ni se arată un falus de lemn împotriva bunei creşteri. Mitocănia ordinară dezgustă. Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia „poliţiunea“, cum vrea Ziţa. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existenţa legii, pe care în cele din urmă – spun svanţii – o consolidează.

Gorică Pirgu e mitocanul enigmatic, demon al carnavalului, călăuză în noapte şi în călătoria spre Dincolo, maestru de ceremonii funebre, însoţit la întoarcerile acasă de paparude, urşi şi căluşari. Nu vă urez să-l imitaţi. Nici nu vă ţin curelele. Să nu-i iubiţi pe mitocani. Doamne fereşte! Gîndiţi-vă, totuşi, la plictiseala enormă a unei societăţi perfecte, fără nici un accident detestabil. Îţi vine să te sinucizi într-o asemenea lume, dacă nu te ucide ea mai întîi, fiindcă în esenţa ei este o închisoare. Fiţi mitocani cu graţie. Mitocani reflexivi. Nu vă feriţi de ridicul. Absenţa lui este mortală.

Mitocanul e inepuizabil. Dacă nu te răzbeşte în luptă dreaptă, îţi dă la gioale. Cine nu are o rudă ticăloasă? Mîrlanul te face responsabil pentru tot neamul tău, îţi numără amantele (amanţii) în public, îţi scoate pe nas cusururile trupeşti. Conflictul dintre oamenii civilizaţi şi mitocani se sfîrşeşte de obicei cu victoria celor din urmă. Dacă au o brumă de talent, te inundă cu invective uneori savuroase. Te copleşesc. Te lasă lat. Îţi iau piuitul. În luptele dintre ei, jocul insultelor scînteiază savant printre zarzavaturi.

Spunem că mitocanul n-are gust. Poate are unul diferit de al nostru şi i se umezesc ochii cînd mîngîie bibelouri caraghioase sau cînd îşi face cuburi din pachete de Dunhill. Ţăranii, renumiţi pentru bunul lor gust, – de unde oare le venea? – odată dislocaţi, odată scăpaţi din robia tradiţiei, întind lacomi mîna spre forme şi culori mai aprinse, mai vesele decît sobrietatea ancestrală. Se bucură de libertate, ca un copil care calcă în bălţi. Canonul devine oprimant şi inoperant. E scandalos, nu?

Există în societatea mîrlănească onoarea şi codurile de bună purtare? Cred că da, şi nu seamănă cu ale noastre. Neplăcută e intersecţia dintre programe diferite. Recunosc cu toată ruşinea că disting între figuri rasate şi chipuri necioplite, rudimentare. Nu mă aştept la delicateţe din partea unuia cu mutră dizarmonică sau animalică. Există o genă a mitocăniei? E incorect politic să gîndeşti aşa. Oricum, trebuie să închei, fiindcă nu fac un studiu al problemei. Nu sînt plătit pentru asta. Scriu doar un eseu frivol, în vînt.

Şerban Anghelescu este pensionar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.