Poveşti cu Mei

Laura RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 251 din 10 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mei locuieşte singură într-un apartament cu două camere de la periferia Beijing-ului. Are un salariu decent, îşi plăteşte chiria şi impozitele la timp, citeşte, îi place să meargă cu prietenii la karaoke şi să călătorească. A divorţat în urmă cu doi ani, deşi familia ei s-a împotrivit foarte tare. Mi-a povestit ce frumos a început povestea ei de dragoste, cît de repede s-a schimbat totul şi cît de greu i-a fost să-şi ducă la capăt hotărîrea de a se despărţi de un om pe care nu-l mai recunoştea. Părinţii ei au 70 de ani şi s-au cunoscut în ziua nunţii. Sînt împreună şi acum, deşi - spune Mei - sînt ca doi străini. Nu au fost de acord ca ea să divorţeze, i-au reproşat ceea ce chinezii numesc diu mianzi - că îi face de ruşine - o chestiune extrem de importantă pentru ei şi pentru care, în unele cazuri, nu se dau înapoi de la violenţă. Ba chiar au încetat să-i mai vorbească în ziua în care ea a luat această decizie, iar lui Mei i-au trebuit cîţiva ani buni ca să se poată reapropia de ei. Vecinele în vîrstă şi care făceau parte dintr-un soi de comitet de partid de bloc începuseră s-o viziteze des sub diverse pretexte, doar pentru a-i reaminti că a luat o hotărîre neinspirată, că, fireşte, e cazul să se răzgîndească şi că nu aşa s-a clădit marea societate chineză. Bunica lui Mei are 90 de ani, părul uşor grizonant, nici un rid pe faţă, dantura perfectă şi un tonus excelent. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5, iese în faţa blocului şi dansează cu evantaiul sau face tai chi alături de ceilalţi vecini. Din cînd în cînd, mai pierde cîte o noapte în faţa televizorului urmărind meciurile de tenis de masă sau badminton. Bunica lui Mei ne-a invitat într-o după-amiază la ceai. Cînd am ajuns, tocmai terminase de gătit şi se aşezase pe fotoliu, în sufragerie, ca să urmărească ştirile sportive la televizor. Am făcut cunoştinţă şi am întins mîna să o salut. A făcut doi paşi înapoi şi mi-a spus: "E prima oară cînd cunosc o albă". Bunica a fost singura din familie care a avut încredere în Mei. A susţinut-o în tot ceea ce a făcut, punînd mai presus de toate binele nepoatei. Chiar şi atunci cînd a vrut să divorţeze. Am stat la masă, m-a servit cu ceai de crizanteme şi am dezbătut, atît cît ne pricepeam, diverse chestiuni sportive. La plecare am sărutat-o pe obraz. Gestul meu o luase prin surprindere, fireşte. Ştiam că aşa ceva nu se obişnuieşte, însă o îndrăgisem chiar înainte de a o cunoaşte. A rugat-o pe Mei să se apropie şi i-a şoptit la ureche: "Mei, pe mine nici bunicul nu m-a sărutat vreodată". Prietena mea Mei are 35 de ani şi lucrează la o companie care organizează cursuri de limbi străine, în special engleză, franceză şi japoneză. Vorbeşte engleză la perfecţie, aproape fără urmă de accent, a fost plecată în Anglia timp de cîteva luni, de curînd s-a înscris la cursuri de franceză la Institutul Francez şi, pentru că lucrează foarte mult cu străinii, are o concepţie despre viaţă diferită faţă de alţi chinezi de vîrsta ei. Cînd am cunoscut-o, compania ei organiza interviuri cu profesori străini. Interviul a durat foarte puţin, fiind întrerupt de o mini-criză: unul dintre profesorii străini deja angajaţi se îmbolnăvise şi nu putea ajunge la un curs care urma să înceapă în mai puţin de două ore. În această situaţie, trebuia găsit rapid un înlocuitor, iar acela am fost eu. Mei mi-a pus în braţe un manual, m-a rugat să aleg o lecţie şi m-a asigurat că totul va fi bine. Am coborît în stradă, am găsit un taxi şi din gesturile şi intonaţia vocii ei am intuit că îl rugase pe şofer să se grăbească. Pînă am ajuns la şcoală, mi-a explicat cam tot ce trebuia să ştiu despre respectiva şcoală, elevi şi nivelul lor de cunoaştere a limbii engleze. Cînd am ajuns şi am intrat în sala de curs, cam mare, după părerea mea, profesoara de engleză a venit la mine, s-a prezentat, mi-a spus că ea crede că elevii ei sînt destul de bine pregătiţi, dar că-şi cere scuze dacă nu se vor ridica la aşteptările mele şi mi-a înmînat un microfon. Cu coada ochiului am văzut un chinez care făcea ture între staţia de amplificare şi microfonul meu, repetînd încontinuu: "Hello? OK?". Eram destul de nedumerită şi copleşită. Nu înţelegeam de ce mi-ar trebui un microfon, doar urma să predau o lecţie de engleză la clasa a V-a. După cîteva minute, în sală au început să intre elevii, în valuri. Aveam în faţa ochilor un spectacol de iureş şi zarvă care amintea de o invazie. Uimirea mea a căpătat dimensiuni şi mai mari, cînd am văzut cum toată gălăgia s-a stins în momentul în care din megafoane s-a auzit în întreaga şcoală muzica de saxofon a lui Kenny G. Eram în China, într-o şcoală gimnazială din Beijing, şi tocmai se sunase! Am predat întreaga oră cu mari emoţii, căutînd din cînd în cînd privirea lui Mei, care mă încuraja şi îmi făcea semne că totul merge bine. Şi într-adevăr totul a ieşit bine, chiar dacă în sală fuseseră 70 de elevi. La plecare am reuşit cu greu să ne facem loc printre sutele de părinţi şi bunici veniţi pe biciclete să-şi aştepte odraslele. Am luat un taxi pînă la cea mai apropiată staţie de metrou. Se înserase, traficul era foarte aglomerat şi înaintam destul de greu. Taximetristul era în vîrstă şi foarte tăcut. Am observat că pe bord avea două cutii mici de plastic şi am întrebat-o pe Mei ce e în ele. "Greieri. Şoferul zice că sînt prietenii lui. Nu se despart niciodată."

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.