Poveşti de trezit copiii

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Poveşti de trezit copiii jpeg

Cred cu tărie în rolul formator al poveştilor, în nevoia de evadare în poveste, dar şi în nevoia de a găsi în poveşti repere ale lumii în care trăim. Poveştile de adormit copiii sînt pentru mine poveştile mai convenţionale, cu personaje previzibile care ne întăresc stereotipurile şi prejudecăţile despre ceilalţi, cele care ne ţin într-un călduţ confort cognitiv, creionînd o lume monocromă cu oameni eminamente buni şi frumoşi sau răi şi urîţi,  în care mereu binele învinge răul. Poveştile de trezit copiii sînt cele care intrigă, dezvoltă gîndirea critică, inteligenţa emoţională, sînt ieşite din tipare, pot fi descifrate în diverse registre de lectură-de la simple aventuri la filozofie de viaţă. Pipi Şoseţica (A. Lindgren), Micul Prinţ (S. Exupéry), Melancolica moarte a Băiatului-stridie (T. Burton) sau Momo (M. Ende) sînt asemenea altfel de poveşti. Dacă în poveştile clasice, fetele sînt mereu frumoase, curtate, pasive şi salvate, iar băieţii se luptă, riscă şi au aventuri de tot felul, în poveştile neconvenţionale tiparele acestea se mai schimbă, iar copiii sînt confruntaţi cu teme actuale legate de familie, ecologie, tehnologie, drepturile omului, etică sau violenţă. Sînt  poveşti despre lumea nefuncţională, uneori, dar reală, frumoasă cu şi prin problemele ei, o lume mai aproape de cea în care trăiesc de fapt copiii noştri, o lume reală şi mai puţin ideală.

Cînd spun poveşti de trezit copiii, mă gîndesc de asemenea la naraţiuni care invită nu doar la o lectură reflexivă, dar şi la implicare civică. Peter Hollindale, pedagog şi critic literar britanic, spune că literatura pentru copii este în esenţă un act politic. Sînt necesare deci şi cărţi care să dezvolte atitudinea civică, să le insufle copiilor dorinţa de a se implica, de a face ceva, poveşti care să transmită nu doar mesaje redundante, stereotipe, comune, ci şi mesaje entropice, incomode, care să stîrnească curiozitate, să anticipeze realităţi şi să provoace nevoia de schimbare.

Cu toate cele spuse pînă acum, iubesc fără nici un dubiu poveştile „de patrimoniu”. Am crescut cu ele şi nu aş sugera, în nici un caz, înlocuirea lor cu cele mai actualizate şi îndrăzneţe. Pledez doar pentru complementaritate, pentru diversificare, pentru mai multă încredere în inteligenţa copiilor de azi şi mai multă grijă pentru nevoile lor de cunoaştere actualizată prin poveşti.

Florin Bican spunea într-un interviu că literatura pentru copii trebuie să fie una profund subversivă. Sînt de acord cu el. În perimetrul sigur al poveştilor, copiilor le place să fie derutaţi, să îşi asume riscuri, să fie puşi să gîndească. Poveştile de trezit copiii vor avea, din această perspectivă, priză la publicul tînăr de azi. Ar putea fi poveşti (şi) cu familii monoparentale, cu personaje de alte etnii, cu dizabilități sau de altă orientare sexuală. Ar putea fi poveşti despre Facebook şi fenomenul selfie, despre încălzirea globală sau îmbătrînirea populaţiei, poveşti cu fete puternice şi băieţi sensibili, cu bunici active care se joacă pe computer şi fac sport. Ar putea fi poveşti cu trimiteri la teme precum divorţ, sărăcie, mame-surogat, timp, managementul furiei sau al eşecului (care face parte firesc din viaţa tuturor, inclusiv a copiilor noştri!).

Unde sînt asemenea poveşti, la noi? Sînt, dar puţine (îmi vin rapid în minte nume precum Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Victoria Pătraşcu,  Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Adina Popescu, Florin Bican etc.). Tot mai căutate de profesorii de limbă şi literatură română precum şi de părinţi, asemenea texte sînt în mod inexplicabil greu acceptate de editurile noastre, care le consideră riscante. La vremuri noi, pentru noile generaţii de copii ai secolului XXI, ar trebui şi cărţi noi. Altfel spus, hai să încălecam pe o şa… şi să spunem mai des şi altceva copiilor. Nu doar să îi adormim cu poveştile noastre, ci să îi şi trezim – cu grijă, responsabilitate, fără să-i agresăm emoţional cu orice pret, fiind atenţi la vîrsta şi la psihologia specifică fiecărei etape de viaţă. Să-i trezim cu cărţile de copii la realitatea complexă, uneori disfuncţională, dilematică, multiculturală, globală, dinamică, realitate în care ei trăiesc zi de zi. Le va fi mai uşor pe lumea asta, dacă vor avea la dispoziţie minunatele cărţi de patrimoniu, frumoasele cărţi de adormit copii, dar şi tandre cărţi de trezit copii – adică de pus pe gînduri.

Laura Grünberg este sociolog la Universitatea Bucureşti şi autoare de cărţi pentru copii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.