Praful, pulberea şi PUZ-urile

Irina BĂLDESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 228 din 25 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Brandul "Bucureşti - Micul Paris" este împins cu emfază de autorităţi în vitrina de la stradă (recte: spre străinătate), în timp ce la interior aceleaşi autorităţi tac şi fac, hrăpăreţ şi consecvent, tot ce pot, ca să distrugă ce-a mai rămas din fondul care a generat brandul (cuvînt la modă, care dă multe satisfacţii). Ar trebui să bage de seamă autorităţile noastre că, odată ales un element care defineşte identitatea unui fenomen urban (un oraş de 3 milioane de locuitori e mai mult decît un simplu loc), elementul respectiv ar trebui conservat şi în fapt. Iar în acest sens singurii care încearcă să facă ceva - la nivel de opinie publică, pentru că nu au acces sau au acces restrîns la nivel decizional - sînt cîţiva intelectuali disperaţi din cauza situaţiei. Umbli pe stradă şi, de la o zi la alta, vezi că dispar hălci de oraş (de fiecare dată cînd ies îmi iau aparatul de fotografiat, mă gîndesc că e ultima dată cînd pot să fotografiez vreo casă). Ceea ce omul de pe stradă nu ştie este că, de fapt, există PUZ-uri (Plan de Urbanism Zonal) pentru zone protejate - de exemplu cele pentru sectorul 2 sînt bine ascunse pe site-ul onorabilei Primării (mergeţi la www. ps2.ro > despre noi > buletin informativ > continuare > directia de urbanism şi gestionare teritoriu; coloana din dreapta). Doar că ele au devenit un fel de planuri de sanchi, hîrtii bune doar ca bază pentru puzderia de variante (în ianuarie, cînd am trecut ultima dată pe acolo, în zona protejată din strada Jean-Louis Calderon căzuseră sau erau abandonate, pe picior de demolare, vreo 4 case pe o lungime de 300 m). Oraşul nostru nu practică o politică urbană, practică un urbanism brownian unde fiecare mişcare este determinată de ciocnirea cu investitorul potrivit. Iar casele sînt ca dinţii, cade una, cad şi celelalte, Bucureştiul are străzi ştirbe, paradentoză in progress. Ce zic profesioniştii? Foarte vehiculată, de către luminile dezvoltării, e o idee care se rezumă astfel: "fiecare epocă a schimbat oraşul după conceptele sale, în toate epocile s-a demolat şi reconstruit, noi - de ce nu?". Păcat că este doar un sofism deplorabil. După cum a spus deja Brandi de mult, în epoca noastră nu mai operăm în continuitate cu materia istorică, ci ne situăm într-un moment al luării de cunoştinţă, de percepţie critică a arhitecturii istorice - prin extensie, a oraşului istoric. Deci atitudinea noastră trebuie să fie filtrată printr-o judecată critică (care are în fundal, constant, necesitatea de a conserva). Restaurarea - de la restaurarea de obiect la restaurarea urbană - operează cu metode diverse, dar cu un corp unitar de concepte; aşa cum nu te apuci să pictezi peste carul cu boi al lui Grigorescu un 4x4, ca să-l aduci la zi din punct de vedere estetic, aşa nu poţi să ştergi bucăţi istorice de oraş ca să faci arhitectură contemporană, doar ca să fii la modă. Oraşul nou are multe alte mii de hectare ca să se dezvolte, polinuclear. Reabilitarea urbană este, de prin anii 1960, o disciplină cu statut aparte în urbanismul occidental, tocmai pentru că, după vreo două decenii de dezvoltare sălbatică - demolări de zone istorice ca să se taie străzi, construcţii de turnuri cu zeci de etaje în centrul istoric al oraşelor mari - administraţiile şi-au dat seama că le-a scăpat ceva printre degete. Bucureştiul este într-un mare impas pentru că nu există un model de conservare de urmat; conştiinţa valorii patrimoniului este inexistentă la cetăţeanul mediu, lista monumentelor este o plasă cu ochiurile prea mari, prea multe case scapă. Mai mult, într-un centru istoric (concept care nu are în nici un caz conotaţia exclusivă de "medieval") fiecare edificiu este important ca parte dintr-un întreg cu o anumită armonie, are o "valoare corală" (concept lansat în 1932, Gustavo Giovannoni), mai importantă decît valoarea istorică sau estetică a fiecărei case în parte. Carta italiană de la Gubbio (1960) stabileşte că centrul istoric este un monument în totalitatea sa, inclusiv ţesutul său social, sistemul de activităţi urbane istorice etc.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.