Prezența lui Horia Bernea

Mihai SÂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Prezența lui Horia Bernea jpeg

● Drept. Drepţi! Prezenţa lui Horia Bernea totdeauna impune. Statuar ca o lumînare aprinsă. Foc, foc! Cu focul nu te joci.

Este cel mai vital om pe care l-am cunoscut vreodată. La întîlnirea cu acesta, Radu Petrescu notează în Jurnal: „Este cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut vreodată“. Tu sete, curiozitate de a trăi, de-a te mira de cum îţi calcă pasul! Minune. Experiment! Numele tău este Horia Bernea.

 „Horică!”, se adresează Horia Bernea lui Horia-Roman Patapievici. Sînt prieteni, şi totuşi... „Nu suporta un alt Horia alături de el“, povesteşte împricinatul. „Secera. Lua mingea, cu picioare cu tot!“, adaugă Ion Grigorescu. Sport cu balonul rotund.

Sport? Nu mă pricep la bătaie. Cunosc însă seriozitatea copiilor, atunci cînd ei se joacă.

 Ştie bine ce este prietenia: mai presus de orice, dragoste, iubire. Iar acestea pot fi exprimate, la o adică, şi printr-un simplu deget de whisky... Nu sîntem doar colegi, sîntem prieteni.

 Faima îl precedă. La vernisaje este cel mai elegant. „Cînd l-am cunoscut, era cel mai elegant om din lume. Cămaşă ţărănească fină, albă, surtuc ţărănesc negru şi blugi bine apretaţi“, spune Coriolan Babeţi. Ca nimeni altul. Îi place să cutreiere galantare, să atingă stofa cu mîna lui... Şi Paul Gherasim este instruit în aceste tainiţe mie ascunse. Atinge, simte, precum sfîntul apostol Toma! Toma cel orb. Să vezi şi să crezi. Da, plăcută atingere... Universul făcut bucăţele din neasemuite şi preţioase ţesături întinse pe această tarabă.

Horia Bernea? „Praporii“ lui în plic se tot cutremură la colţuri.

 La vernisaje pe el pică bătaia peştelui. Vai! Vai şi amar! Marele asalt. Bîzîind furios ca o viespe, Horia Bernea tîrăşte după sine ciorchini de admiratori, fanfare de complimente. Ar vrea să scape din strînsoare, dar nu-i chip.

 Poiana Mărului, Horia Bernea la şevalet, în curte ţărănească. El pictează. Vine Gheorghe Berindei, pus pe şotii, cu cireşe coapte aninate la urechi. Aşază o cireaşă pe şevaletul lui Bernea. Bernea o ia, o înghite, scuipă sîmburele. Berindei aşază încă o cireaşă. Bernea înghite, scuipă şi se uită urît la prietenul său. La oferta celei de a treia cireşe, Bernea dă cu şevaletul de pămînt şi urlă: „Eu aici lucrez!“.

 El este sufletul şcolii de la Poiana Mărului. Numele acesteia este Horia Bernea. Lucru în natură, trai simplu, printre ţărani. „Horeo, ce bei acolo?“, întreabă vecinul, peste gard, din curtea de alături. Bernea, la şevalet: „Apă!“, răspunde. „Apă bei, apă poţi!“, comentează vecinul. Bernea ia act de povaţă. Se distilează, cu timpul.

Şi eu m-am mai distilat cu timpul. Totuşi, admir cel mai mult pictura lui Bernea din prima perioadă a Poienii Mărului, frustă şi robustă. Foc fără apă.

 1986, în atelierul lui din strada Șelari. Îmi arată două peisaje pictate de el la Poiana Mărului pe pînză de sac. Unul dintre acestea prezintă cerul negru, coborît... Un cerc alb înfipt în pămînt. „Vreți lună? Poftiți lună!“, explică Horia Bernea acest afront adus naturii.

 „Aş vrea să fac o pictură care să semene cu pictura unei domnişoare de pension“, îmi spune într-o bună zi. Distilare? Alambicare? O grădină ale cărei poteci se bifurcă. Umblu pe şapte cărări. O anumită dezordine, sau o dezordine anume, se intitulează un text scris de Horia Bernea în tinereţea lui. Un dialog în fărîme, cu Horia Bernea, se intitulează un alt text scris de Ion Grigorescu. Extrag, din Horia Bernea: „Izolare, disperare, furie: mizeriile materialelor, sau cele materiale, dezastrele, bucuriile excesive; penetrare, tăiere, zdrobire. Stări latente: încrucişare, bifurcare, cotitură, respectiv cruce, prapor“. Ion Grigorescu conchide: „Nu vă duce gîndul la calendar, la sinaxar, o imagine numai cu sfinţi fierăstruiţi, loviţi cu toporul, traşi de copaci despicaţi, strunjiţi pe grătare cu cuie?“.

 O întreb pe Anca, sora mea: care este cea mai pregnantă amintire a ta cu Horia Bernea?

„Dintre multele amintiri, inexplicabil cea mai vie este dintr-un vis, la scurtă vreme după ce el s-a dus din viaţă. Singur, dansa pe un peron de gară, foarte exuberant, cu mîinile ridicate şi din picioare sărind, plin de însuflețire.“

Mihai Sârbulescu este pictor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.