Primul meu zbor solo

Andrei LUCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Primul meu zbor solo jpeg

Aş putea începe cu „M-am născut, am crescut...“ sau, mai degrabă, cu... „am simţit prima dată mirosul de ulei al cabinei unui supersonic, apoi am asistat la tunetul provocat de forţajul unui avion însoţit de flacăra de magneziu, decolînd într-un zbor de noapte.“

Cînd iubeşti cu ardoare o meserie, precum cea de aviator, chiar şi cînd nu te mai aştepţi să ajungi la ea, ţi se întîmplă ce ţi-ai dorit toată viaţa: obţii licenţa de pilot. Ba, mai mult, în pachetul promoţional găsit, oferta conţine şi şansa – de mult uitată – să profesezi ca pilot comercial.

În acel moment, am uitat de vîrsta trecută de 30 de ani, fiind obligat să transcend către un registru nu tocmai prielnic formării mele umaniste anterioare, „să mor de gît“ cu matematica şi fizica, şi să trec o serie de examene pentru obţinerea licenţierii de pilot comercial. Greu, dar numai determinarea poate mobiliza atît de eficient un om. Iar răsplata a fost pe măsură.

Cel mai minunat prim moment din viaţa unui pilot rămîne zborul în simplă comandă, cînd instructorul – convins că eşti în stare să zbori singur – îţi încredinţează avionul pentru primul zbor solo. Era o după-amiază de iunie, cu o căldură înăbuşitoare, iar în momentul cînd am vrut să decolez a doua oară, instructorul meu, Ioan Postolache, mi-a pus maneta de gaz în poziţia de ralanti şi a răstit scurt: „Andrei, vei zbura singur.“

Trecuseră zece minute de cînd nu mai auzeam decît bîzîitul domol al motorului Rotax. Aliniasem în rulaj avionul, pe direcţia 04 a pistei; efectuam un ultim control în cabină, inclusiv centurile de siguranţă, echipamentul radio, conexiunea căştilor... În acel moment, eram propriul meu pasager. Trebuia să decolez la libera mea alegere, cînd eram gata. Dar oare eram gata? Îmi tot spuneam că „sînt prea bătrîn pentru chestia asta“, dar ceva îmi amintea de acel zbor de noapte care mi-a marcat definitiv traiectoria în viaţă.

În 1976, tatăl meu era foarte bun prieten cu piloţii de la regimentul de aviaţie supersonică de la Kogălniceanu. Tot atunci, eram pasionat de construcţia modelelor de avioane din stiren, care se găseau în comerţ sub formă de kit-uri de montaj. Totul putea rămîne doar un hobby, dar cînd am fost urcat şi „abandonat“ în cabina supersonicului, plină de indicatoare, instrumente şi comutatoare, am simţit o dorinţă nesfîrşită de a zbura.

Iată, elipsa se încheie: sînt în anul 2007, la comanda nu a unui MIG 21, ce-i drept, ci a unui avion Diamond Katana, cu care trebuia să fraternizez pentru următoarele două tururi de pistă, în simplă comandă.

Anunţ decolarea, împing maneta de gaze în faţă, ridic picioarele de pe frîne, iar aparatul vibrează, se lansează într-o acceleraţie care mi s-a părut destul de accentuată. Controlez direcţia şi urmăresc vitezometrul: 45 de noduri, rotaţie; totul vibrează în jurul meu şi... mă desprind, iniţiind panta de urcare. Din acel moment, eram singuri amîndoi – eu şi avionul – într-o linişte totală. În lateral – cîmpul de un verde crud. În partea dreaptă – marea liniştită. Zborul devenise poezie.

Nimic din ce am mai experimentat pînă la vîrsta de 42 de ani nu mi-a oferit atîta farmec. Au urmat, apoi, modulele de pregătire pentru zborul comercial, cu alte aeronave şi sub alte reguli de zbor. Este vorba despre zborul instrumental – care se desfăşoară noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă –, caracteristic avioanelor de linie, cu care călătorim în vacanţe sau în interes de serviciu.

De multe ori, cînd mai zbor ca pasager, înainte de pornirea motoarelor, cînd însoţitoarele de bord explică exerciţiul pentru evacuarea de urgenţă, îmi imaginez lucrul din cabina piloţilor: desemnarea strictă a atribuţiilor între comandant şi copilot, pregătirea procedurilor de plecare, preluarea informaţiilor meteo, indicarea pistei de decolare, stabilirea nivelului de tranziţie, punctul de ieşire şi cel de intrare pe culoarul de zbor desemnat... Toate aceste proceduri, aparent grele, devin parte a mirajului zborului.

Aflîndu-ne acolo sus, deasupra norilor, căpătăm o altă perspectivă asupra vieţii şi, în acelaşi timp, un regret: că trebuie să aterizăm, să revenim cu picioarele pe pămînt. Dar chiar şi atunci, ne pregătim în minte următoarea decolare, aşteptînd cu nerăbdare să ne prezentăm la un nou briefing, pentru un nou zbor.

Andrei Lucescu este regizor de film şi pilot comercial.

Foto: A. Lucescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.