Priveliştea Ierusalimului creştin

Anna KOULOURIS
Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Priveliştea Ierusalimului creştin jpeg

Într-o plimbare de dimineață prin vechiul Ierusalim, se revarsă înaintea ta, unul după altul, blocurile de piatră albă și lucioasă alcătuindu-se în străduțe întortocheate și pereți impenetrabili. Albastrul cerului din fundal este tăiat de vîrfurile zidului de apărare otoman care înconjoară cel mai sacru spațiu din lume. Reflectată din marginile acestuia, lumina soarelui învăluie orașul în strălucire. Din vechea cetate răsare cupola Bisericii Sfîntului Mormînt; pare un ac de ceas înțepenit, acolo timpul s a oprit.

Pentru localnicii creștini, această stare este una obișnuită. Mormîntul Sfînt al lui Iisus Hristos marchează mai puțin evenimentul de acum 2000 de ani și simbolizează mai mult întîlnirea dintre cer și pămînt. Oricine venerează astfel de locuri sacre are acest sentiment al eternității, al ieșirii din timp. Rîurile și lacurile acestui pămînt fertil al Ierusalimului au îmbrățișat blînd corpul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos. Din pămînt sfînt, care I-a simțit fiecare pas, au crescut copacii care I-au dat umbră, pomii care L-au hrănit cu fructele lor, pînă în acel ceas al sorții în care acest pămînt I-a sorbit sîngele și, apoi, pentru trei zile I-a găzduit corpul în adîncimile sale.

Aceste meleaguri sacre au fost moștenite de Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului, cea mai veche și neîntreruptă instituție a Pămîntului Sfînt, condusă de succesorii Apostolului Iacob. Tocmai de aceea, misiunea Patriarhiei este aceea de a proteja aceste locuri de rugăciune și de a le păstra cît mai accesibile pentru fiecare om, fără excepție. Datoria aceasta este tratată cu multă seriozitate. De altfel, părerile divergente legate de acest subiect au contribuit, în mare parte, la conflictul care plutește permanent asupra regiunii, asemenea unui nor negru care nu se mai risipește.

De-a lungul vremii, diferite puteri politice au invadat Ierusalimul, l-au cucerit, l-au stăpînit și, în cele din urmă, au eșuat, dar religia a prosperat mereu. Autoritățile ce au guvernat de-a lungul anilor nu au reprezentat un obstacol ideologic pentru prezența creștină, atît timp cît sacralitatea Țării Sfinte a rămas netulburată. Un exemplu clar este invazia arabă din anul 637, condusă de califul Omar ibn al Khatab, cînd Patriarhul Sofronie a abdicat de la conducerea orașului. În prezent, cînd statutul oficial al Ierusalimului este un subiect constant de îngrijorare, dimensiunea creștină a locului reprezintă un agent de promovare a păcii și reconcilierii pentru întreaga regiune. Deoarece multe din numeroasele locuri sacre de la Ierusalim sînt în egală măsură importante pentru mai multe, de nu chiar pentru toate religiile, poziția Bisericii este că din sfințenia acestor locuri ne putem cu toții împărtăși, fără ca un grup sau altul să revendice exclusivitatea asupra acestora.

Politica creștină a împărțirii locurilor sfinte între toate religiile se înrădăcinează în tradițiile evanghelice, care disting între autoritatea pămîntească și autoritatea cerească, precum între Ierusalimul pămîntesc și Ierusalimul ceresc – „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.“ (Evrei, 13-14)

Așadar, în timp ce legile asupra cărora diversele comunități au căzut de acord sînt respectate pentru a asigura ordinea, limitările lor au relativ puțină importanță pentru creștini, care așteaptă ca realitatea pămîntească să facă loc realității cerești.

De aici decurge faptul că, în creștinism, nu există nici o confruntare ideologică între Legea lui Dumnezeu și legea oamenilor, după cum nu există nici o contradicție între aplicarea uneia și a celeilalte. Asemenea confruntări nasc atitudini fundamentaliste, care pur și simplu nu există în comunitatea creștină din Țara Sfîntă. Noul Testament este considerat o dezvoltare a legii Vechiului Testament, care oferă, în mod particular, libertate. Deși religia creștină se supune legilor și tradiției proprii, natura obligativității acestora este diferită față de cea specifică religiei iudaice. Această eliberare de sub lege a fost exprimată de Iisus Hristos prin cuvintele Sfîntului Evanghelist Marcu: „Şi le zicea lor: Sîmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sîmbătă.“ (Marcu, 2-27)

Realitatea vieții de azi a creștinilor din spațiul marelui Orient Mijlociu și al Africii de Nord este înnegurată. Dar Țara Sfîntă și, în particular, Ierusalimul reprezintă o rază de lumină pentru cei care au fost strămutați, umiliți, răniți, garantînd prezența lor prin secole și pentru secolele care vin. Patriarhatul, autocefal și oficial recunoscut de toate autoritățile guvernamentale din jurisdicția sa care se întinde pînă în Qatar, este păstrătorul și păzitorul vechii moșteniri creștine. Locurile în care, indiscutabil, Iisus Hristos și-a trăit viața pămîntească în contextul istoric al timpului Său sînt protejate și venerate zi de zi, fără încetare, de Frăția Sfîntului Mormînt, de localnicii creștini, de sutele de mii de pelerini din întreaga lume. Ierusalimul, cu brațele sale deschise, este mama și casa întregii lumi creștine. 

Anna Koulouris, născută în Syracuse, New York, este scriitoare și consilier de comunicare al Prea Fericitului Partriarh Teofilos al Ierusalimului. 

traducere de Isabela POP și Sever VOINESCU

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.