Privind înapoi cu un zîmbet

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am putea privi programul Sibiu 2007 ca pe un corp, şi am putea încerca să-i cîntărim frumuseţea - dar şi funcţionalitatea - după înfăţişarea şi sănătatea anumitor părţi componente. Teatru, film, muzică, arte vizuale... Începutul lui 2008 mă găseşte mult mai îngăduitoare decît eram cu un an în urmă. Programul odată încheiat, conştientă că nu mă voi mai întîlni probabil niciodată - nici ca jurnalist, nici ca spectator - cu o asemenea densitate a evenimentelor, sînt dispusă să privesc în urmă zîmbind şi să fiu darnică în calificative. Dacă la începutul anului cu toţii credeam puternic în pilonii de bază ai programului - festivalurile de teatru, jazz şi film documentar - şi priveam cu scepticism capacitatea fizică a oraşului de a găzdui evenimente de amploare, spre finalul lui 2007 părerile s-au mai schimbat. Trebuie să recunoaştem prezenţa unor evenimente excepţionale, care nu se vor repeta prea curînd. Festivalurile de tradiţie au fost, într-adevăr, componente importante. În 2007, teatrul nu numai că a confirmat, dar a depăşit aşteptările. Cel mai bun lucru care se putea întîmpla a fost ramificarea ofertei în două mari festivaluri. Mai exact, apariţia, pe lîngă Festivalul Internaţional de Teatru, a Festivalului Teatrelor Europene, din toamnă. Dincolo de bogăţia evenimentelor, importantă este separarea lor, pentru categorii diferite de public. Pentru iubitorii divertismentului, festivalul de toamnă a trecut aproape neobservat; pentru consumatorul de evenimente de calitate însă, a fost un deliciu. Astra Film Fest a făcut şi el un salt remarcabil. Şi cel de jazz a adus nume mari. Dar dincolo de festivaluri au existat evenimente punctuale cu care Sibiul nu s-ar fi întîlnit altfel. Amintesc doar "Don’t Look Back", teatru în clădirea Primăriei, adus de British Council. A existat şi o cantitate de mărunte concerte sau expoziţii fără mare însemnătate, însă un corp este format şi din celule neutru colorate. Public de import. Festivaluri recent intrate pe scena sibiană - TIFF, importat de la Cluj, sau AniMotion - ne amintesc de categoria evenimentelor de calitate cu public sub aşteptări. Spre final de an, s-a produs un fel de suprasaturare. Acolo unde a lipsit publicul importat din Bucureşti sau de peste hotare, sălile au fost goale. Un al doilea festival de jazz s-a desfăşurat cu cîteva zeci de spectatori, la fel au rulat filme foarte bune la cinematograf, în timp ce proiecţiile gratuite din aer liber strîngeau sute de oameni. Nu poţi să nu remarci prezenţa în program a unor delicatese de care puţini s-au bucurat. Este însă normal ca la o expoziţie de artă publicul să fie mai puţin numeros ca la un concert rock. Aşa încît mi-ar fi greu să fiu de acord cu afirmaţia că artele vizuale au fost Cenuşăreasa programului. Aş spune doar că fiecare parte a "trupului" şi-a avut cuveniţii admiratori. A crescut apetenţa pentru evenimente - s-a spus - s-ar fi produs o rafinare... Alţii au zis că lumea vrea de-acum cultură doar pe gratis. Eu cred că, treptat, s-a retras curiosul, spectatorul de ocazie, şi s-a reconstituit nucleul de bază al consumatorilor fideli: cei care mergeau şi înainte la teatru, la Filarmonică, la muzee au continuat să frecventeze sălile, punînd preţ pe numele de pe afiş. Ceilalţi au continuat să vină doar în Piaţa Mare, la evenimente "pop-corn". Varietate a fost suficientă. N-aş putea spune că a lipsit ceva din meniu. Mai degrabă a fost, cu precădere în vară, un exces al culturii de divertisment, iar participarea la evenimente de calitate a fost uneori slabă, poate chiar ca urmare a excesului amintit. Sfaturi pentru Iaşi. Cînd se vorbeşte despre cîştiguri, se amintesc infrastructura modernizată, dublarea numărului de turişti, vizibilitatea Sibiului şi transferul imaginii sale asupra României, experienţa dobîndită de operatorii culturali. Sigur, acestea sînt lucruri care rămîn, dincolo de emoţiile momentului. Printre cîştigurile materiale se numără şi cele două scene care rămîn la Sibiu, precum şi pianul, care i-a fost cedat Filarmonicii de către Ministerul Culturii. Din păcate, nu se va construi o clădire nouă pentru teatru în 2008, aşa cum se promisese. Cum va arăta Sibiul cultural în 2008? Cu două mari festivaluri de teatru, în mai şi octombrie-noiembrie, cu nume ca Silviu Purcărete şi Andriy Zholdak. Cu concerte ale Filarmonicii în aer liber, după modelul "Trei tenori". Cu festivalul rock Artmania şi mai mare. Acestea sînt promisiunile. Iar dacă Iaşiul va fi să fie viitoarea capitală culturală europeană din România - aşa cum se spune - Sibiul va fi prietenul care îl va ajuta să îşi croiască mai uşor drumul. Se va învăţa nu atît din succesele, cît din bîlbîielile primului urcat pe scenă. Chiar şi greşelile se vor ridica, de atunci, la rang de cîştig. Sfaturi se pot da de pe acum: construiţi hoteluri, renovaţi sălile de spectacol şi nu uitaţi gara!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.