Proteste de stradă: ghid de supraviețuire

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Proteste de stradă: ghid de supraviețuire jpeg

În civilizatele orăşele occidentale au loc uneori proteste violente. Există un anume tipic al acestor manifestări şi o anumită standardizare a răspunsului din partea forţelor de ordine (de exemplu, în cazul manifestaţiilor antiglobaliste cu ocazia summit-urilor la care participă şefii de state). Protestatarii folosesc în general beţele pancartelor, aruncă cu pietre şi merg pînă la a-şi fabrica coctailuri Molotov, cu care eventual incendiază automobile şi baricade. La rîndul lor, poliţiştii recurg la bastoane, la gaze lacrimogene, la tunuri cu apă şi, mai rar, la gloanţe de cauciuc. Jurnaliştii sînt şi ei instruiţi cum să se comporte şi de ce anume să se ferească cînd au de făcut relatări în astfel de împrejurări.  

Undeva în proximitatea Londrei, la o bază de antrenament a poliţiei, un instructor care ne iniţia în tainele „tulburărilor urbane“ – ne-a spus – printre altele, că întotdeauna pentru un jurnalist care n-are acreditarea şi protecţia poliţiei, ambele tabere pot fi la fel de periculoase. Nu doar de protestatarii violenţi trebuie să ştie să se ferească, ci şi de poliţie şi alte forţe de ordine, pentru că, în astfel de cazuri, şi unii, şi alţii pot recurge la ilegalităţi şi violenţe – condiţii în care ziariştii devin nişte martori nedoriţi.  

Situaţiile cele mai periculoase sînt cînd jurnaliştii, cameramanii sau foto-reporterii sînt prinşi la mijloc, între forţele combatante. Evident, nu orice miting degenerează în violenţe, dar jurnalistul avizat poate să prevadă cumva apariţia acestora. Violenţa – explicau instructorii englezi – este în aproape toate cazurile provocată de nişte indivizi puşi la cale dinainte. Tocmai de aceea, ei pot fi detectaţi din timp. E vorba de grupuri semiorganizate care nu fac corp comun cu restul protestatarilor, indivizi cu preocupări vizibil diferite, formaţiuni compacte de bărbaţi cam de aceeaşi vîrstă, care se disting într-o  mulţime diversă. Indivizii par a avea alt scop decît acela de a-şi revendica în mod cinstit drepturile.  

Există şi semnale la care jurnalistul trebuie să fie atent, atunci cînd ia interviuri unor protestatari mai rebeli sau unor lideri informali ai grupurilor violente. Dacă cel în cauză, abordat spontan, începe să devină agitat răspunzînd la întrebări cu un limbaj mai agresiv, sau punînd el însuşi întrebări jurnaliştilor, e uneori o chestiune de secunde pînă să treacă la pasul următor, cel al agresiunii fizice. Jurnalistul trebuie să anticipeze momentul şi, cu multă precauţie şi formule politicoase, să se retragă cu spatele, fără însă a-l slăbi din ochi pe interlocutor.  

Cînd discută cu poliţia, ziariştii trebuie să caute un şef. În cultura anglo-saxonă, într-un dispozitiv mobilizat să asigure ordinea există întotdeauna un al treilea ofiţer în ierarhie (bronze), care este responsabil şi de relaţia cu presa. Cine ştie să-l caute va obţine maximum de informaţii cu minimum de efort. Dacă-i abordezi pe subalterni, pe poliţiştii  obişnuiţi, din formaţie, rişti să fii refuzat sau chiar bruscat.  

Instructorul britanic mi-a spus că aproape nici una dintre regulile enunţate nu mai este valabilă în situaţii precum cele de la noi din ’90, cînd minerii veneau la Bucureşti cu topoare, lanţuri şi tîrnăcoape. Pentru a face faţă cu profesionalism în astfel de cazuri – zicea el – jurnaliştii trebuie să fie antrenaţi nu doar pentru condiţiile unor simple tulburări urbane, ci şi pentru situaţii de război.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.