Reconstrucţia

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Din momentul în care am aflat tema acestei dezbateri, ideea unei sistematizări a relaţiei afaceri-cultură m-a preocupat aproape zilnic. Nu reuşesc să construiesc un model relaţional suficient de interesant, dar nici măcar să înţeleg cum o societate ideală din toate punctele de vedere ar gestiona o astfel de minunată, dar aparent nefirească relaţie. Am reuşit doar să adun cîteva gînduri în ideea unui început teoretic şi să formulez cu justificări o propunere cu şanse de realizare în societatea românească. Dacă ar fi să caracterizăm legăturile existente între lumea afacerilor şi cultură, putem probabil răspunde mai întîi şcolăreşte: acestea sînt de două feluri. Primul tip este cel instituţional, de la afaceri spre cultură, indirect, prin bugetele naţionale sau locale. A doua cale, directă, mai flexibilă şi de multe ori ducînd la finalităţi mai valoroase decît în primul caz, este realizată prin relaţiile dintre instituţiile sau indivizii reprezentînd cele două părţi. Primul tip de legătură poate avea deseori puternice conotaţii politice. Relativa independenţă a celei de-a doua căi este un prim argument pentru a-i acorda mai multă atenţie. Aici dispar intermediarii şi se pot finaliza exact proiectele cu care cele două părţi cad de acord. În societăţile cu tradiţii financiare se întîmplă adesea ca reprezentanţi ai ambelor părţi să aibă serioase afinităţi şi chiar legături în partea cealaltă. Desigur că legislaţia îşi pune amprenta asupra ponderii acestei acţiuni dinspre afaceri spre cultură, deci şi în acest caz factorul politic poate fi influent. Pe de altă parte, istoria a dovedit că acest tip de implicare a părţii din societate, ce deţine valorile materiale, în susţinerea creaţiei culturale de orice natură, a lăsat valori probabil la fel de mari ca şi implicarea instituţională. Fără a face un exces de memorie asupra timpurilor antice sau ale Renaşterii italiene în cetăţile peninsulei, mă gîndesc imediat la geniul matematic al lui Euler ca mentor la Academia de Ştiinţe de la Sankt Petersburg, adus pe o poziţie fondată de Ecaterina I spre a dovedi Europei totala implicare a Imperiului Rus în modernizarea generată de mişcările iluministe. Îmi trec prin memorie originea premiului Nobel sau valorile de artă cuprinse într-unul dintre cele mai însemnate muzee ale lumii - Art Institute din Chicago, o fundaţie susţinută de aproape un secol de familii americane bogate. Premiile Institutului "Clay" din SUA, o fundaţie caritabilă cu fonduri imense îndreptate în întregime spre ştiinţă, vor fi oferite pentru rezolvarea oricăreia dintre cele şapte mari conjecturi ale matematicii (aşa-numitele "Millenium Problems"). Acestea valorează fiecare un milion de dolari. Lista poate continua, căci fiecare domeniu al culturii poate aduce multe alte exemple de acest fel. Ar fi minunat dacă în mediul financiar-economic autohton ar apărea un astfel de curent de implicare în cultură, ca totalitatea exprimărilor intelectuale ce aduc nou autentic, ideal sau material. Totul de fapt înseamnă oameni, oameni cu bani, laolaltă cu o legislaţie încurajatoare a fenomenului. Nu văd ca în viitorul apropiat aşa ceva să poată deveni realitate în România. Spaţiul nostru este incipient capitalist, cu forme adesea rapace de acumulări şi cu reprezentanţi pentru care ideea de cultură, dacă eventual depăşeşte nivelul muzicii cu conotaţii de mahala orientală, este la nivelul mecenatului de tip Surprize... De fapt, cu unele excepţii, celebrele clasamente ale averilor româneşti nu conţin numele unor persoane interesate măcar de un singur domeniu al culturii naţionale serioase, chiar dacă la concertele importante de la Ateneu e greu să mai găseşti un loc printre toaletele de mii de dolari. În fapt, nu văd nici pentru viitorul mai îndepărtat o funcţionare cît de cît normală a sprijinului financiar al culturii de către deţinătorii valorilor lichide. Există însă forme mai uşor de realizat şi care au avantajul că sînt deja cunoscute în istoria românească: multă vreme au constituit sursa principală de formare a unei elite culturale. Mulţi dintre intelectualii creatori ai celei de-a doua părţi a secolului al XIX-lea proveneau din familii simple, ţărani în majoritate, descoperiţi în copilărie cu aptitudini deosebite, de către învăţător sau preot. Familiile potentate cu proprietăţi în zonă au înţeles rolul de mecena şi i-au sprijinit financiar în studii, uneori şi în străinătate. Însuşi regimul comunist, distrugător în mare parte al culturii, poate avea parte de un semn de indulgenţă că în nebunia unor lozinci ieftine a produs intelectuali, uneori autentici, proveniţi din medii defavorizate. Lumea afacerilor româneşti poate fi sensibilizată spre a relua această tradiţie, spre a contribui la împrospătarea intelectualităţii româneşti şi, implicit, a culturii. Statistic, o sursă mare de potenţial intelectual de vîrf se pierde în sărăcia locurilor uitate şi în nevoile imediate de supravieţuire. Am sentimentul că o societate fără intelectuali la prima generaţie nu are şanse să creeze nou în cultură; sînt multe exemple în sprijinul acestei teze. Uneori mă hazardez spre o explicaţie de natură biologică: posibilitatea unor originale conexiuni neuronale apare îndeobşte în materiile cenuşii nealterate prin generaţii. Aşadar, stimaţi potentaţi financiari, vorbim mereu de reconstrucţie: e cel puţin la fel de important de a reconstrui valori umane excepţionale.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.