Regatul meu pentru un basm

Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fac parte din una dintre ultimele generaţii care şi-au petrecut copilăria citind şi/sau ascultînd basme - date/ povestite de părinţi, bunici, mătuşi ş.cl., redate de patefoane antice ruseşti... Am rîs, am plîns, m-am speriat, apoi, mult înainte de a auzi măcar numele Vladimir Propp, am început să "prind" structurile, repetiţiile. Şi, nu mult mai tîrziu, să le identific şi la cinema. Nu doar acolo unde te-ai fi aşteptat, în filmele Disney inspirate de poveşti (Frumoasa şi bestia, Mica sirenă etc.) şi nici în adaptările unor "clasice" ale literaturii fantasy ca Stăpînul inelelor sau Cronicile din Narnia. Ori în fantezii adolescentine gen Star Wars, ce nu au făcut decît să mute în spaţiu & să împăneze cu efecte speciale eterna luptă dintre Bine şi Rău. Ci, la fel de bine, în nenumărate filme de acţiune unde eroul trebuie să depăşească o serie de obstacole, în timp ritualizate şi aproape insuportabil de anticipabile, să se lupte cu supra-oameni (genii ale răului/ forţe supranaturale) şi chiar să pară, într-un anume moment, că a pierdut complet bătălia. Apoi să se redreseze brusc şi să salveze lumea/ţara/familia/fata sau ce avea el acolo de salvat. Şi nu zic întîmplător el, căci în multe basme ca şi în multe dintre filmele formatate după tipicul lor, eroul este bărbat. Gîndiţi-vă puţin la Schwarzie (de la Conan Barbarul şi Commando, pînă la Terminator sau Apocalipsa), la bancurile pe seama lui Bruce Willis (care nici nu mai ştie de cîte ori a scăpat umanitatea de la pieire). Sau la ultimul blockbuster apărut pe ecrane, de exemplu X-Men: Ultima înfruntare, în care mutanţii (simbol clar al alterităţii), sub conducerea unuia dintre cei mai răi şi puternici, vor să se războiască cu restul umanităţii ("normale") care a găsit o cură pentru gena X, dar se lovesc şi de rezistenţa acelora dintre ei care visează la un trai în pace, bună înţelegere şi armonie. Sau, de ce nu, Misiune imposibilă 3, în care Tom Cruise trebuie să-şi recupereze nevasta răpită, fără să facă ceea ce i se cere în schimb (i.e. să-şi trădeze patria, ajutînd negativul de serviciu să pună mîna pe o drăcie foarte periculoasă). Dar toate aceste teme şi constructe au devenit omniprezente şi inconturnabile în cinema-ul popular, în special în cel hollywoodian (chiar şi cînd subminează voios toate clişeele, ca în Shrek), încît parcă nu merită insistat suplimentar. Mai bine să vezi ce-a mai rămas cu adevărat din basm în cinema, adaptat şi updatat mediului şi timpurilor. Există cineaşti, inclusiv contemporani, care s-au aventurat temporar pe tărîmul poveştilor, precum François Ozon, care făcea în Les Amants Criminels un soi de Hansel şi Gretel extrem de erotizat, carnal şi crud. Sau coreeanul Kim Ji-woon care a preluat în A Tale of Two Sisters o poveste tradiţională locală transformînd-o într-un horror foarte stilizat, veritabil basm negru şi circumscriere a înşelătoarei graniţe dintre realitate şi halucinaţii. Ceea ce nu e departe de eforturile unui auteur deja clasicizat al seriei B, Dario Argento, a cărui Suspiria e o odisee gore în căutarea adevărului din spatele unei serii de întîmplări (şi crime) sinistre într-o şcoală de dans ce se dovedeşte pînă la urmă un adevărat conclav vrăjitoresc. Pe lîngă asemenea exemple, mai sînt şi regizorii cu un univers personal ce pare să funcţioneze după o logică a (unui altfel de) basm. Toate creaţiile lui Tim Burton, în egală măsură groteşti şi emoţionante, sînt poveşti sumbre, cu fantome şi demoni (Beetle Juice), savanţi nebuni şi dramele creaţiilor lor (ratate) - Edward Scissorhands sau re-crearea în cheie dulce-ironică a poveştii lui Frankenstein din Frankenweenie -, eroul cu puteri speciale care înfruntă creaturi infernale şi încearcă să... salveze lumea (Batman). Ca şi, sau istoria delirant-întunecat-muzicală a întîlnirilor dintre lumea victoriană şi regatul, teribil de vivace şi colorat, al morţilor (Corpse Bride). De două ori, omul a făcut chiar poveşti - clasicul gotic englez Sleepy Hollow, clasicul modern, dar la fel de straniu, al lui Roald Dahl, Charlie and the Chocolate Factory. Un alt realizator a cărui întreagă carieră "solo" (după colaborarea cu grupul umoristic Monty Python) e o poveste pentru copilul (bolnav) din fiecare e Terry Gilliam. Morbid, de multe ori aparent ilogic, mai mereu suprarealist, apocaliptic (Brazil), dement (The Adventures of Baron Münchausen), halucinant şi la propriu şi la figurat (The Fisher King), jucîndu-se cu circularitatea şi cu memoria cinefilă a unora (Twelve Monkeys). Iar mai recent, după o "biografie" ce amestecă epoca şi elemente din propriile poveşti ale fraţilor Grimm, revenind pe terenuri mai alunecoase ca oricînd într-un soi de Alice in Wonderland pe speed, împănat cu ambiguităţi terifiante ce înglobează pedofilie şi iubire, singurătate şi nebunie, inocenţă şi corupţie într-un vîrtej fabulos (Tideland). Toate cele de mai sus sînt doar exemple, repere. Adevăratul basm e la fel de prezent în cinematografia de azi precum în cărţile străbunicilor sau discurile copilăriei. Căci n-am putea - cred - trăi fără el. Doar că îmbracă forme mai ciudate.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.