Rețete de succes autohtone

Ovidiu POP
Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Rețete de succes autohtone jpeg

Mi se pare că succesul, în limba noastră, are semnificaţii ambivalente. DEX-ul spune că înseamnă rezultat favorabil depus după un efort fizic sau intelectual. Insiderii, ca să zic aşa, par să privească lucrurile puţin diferit. De exemplu, minerii, înainte de a intra în şut, îşi spun „noroc bun“; pescarii îşi spun „fir întins“; viitorimea educată a ţării îşi urează „baftă“ la examene, pentru că succesul poartă ghinion ş.a.m.d. În limba română, cuvîntul „succes“ sună de parcă ar vorbi Geoană la televizor, în plină campanie electorală, despre familia americană ca nucleu de bază al societăţii româneşti. 

Și totuși, oamenii caută succesul. Și într-o țară cu cea mai mică expectanță de viață din Europa și cu una din cele mai mari rate de mortalitate infantilă, este firesc ca primul lucru pe care se ațintesc ochii tuturor să fie banii. În privința asta, am auzit că au existat vremuri mai înduioșătoare, cînd toată lumea avea bani de nu avea ce să facă cu ei; vremuri pe care o treime din conaționalii mei le regretă. Astăzi, în schimb, e care pe care. Dacă nu ai avut norocul să fi fost ofițer de securitate și să intri în politică, în afaceri sau să primești pensie specială, pornești sigur cu un handicap. Am impresia că – exceptînd cele 3 milioane de emigranți – toți ceilalți s-au orientat înspre televiziune. Paradoxal este că, alături de corupție, televiziunea rămîne unul din domeniile cele mai lucrative din economia țării, deși abonamentul la cablu costă 25 de lei. Bănuiesc că motivul pentru care femeile caută o carieră în media vizuală este ca să aibă oportunitatea să se îmbrace sumar cît timp străzile Bucureștiului sînt blocate de zăpadă iar scările de la metrou acoperite de o pojghiță de gheață. Apropo de succes, am văzut iarna trecută, într-o singură zi, două persoane alunecînd pe derdelușul de la Unirii, și pe una trăgîndu-și copilul după sine, în cădere, și ridicîndu-se apoi singure, fără ajutorul cuiva. Se vor găsi, desigur, unii care să surîdă condescendent citind rîndurile de mai sus; în primul rînd, pentru că au mașină. Pe urmă pentru că banca a cheltuit 100 de salarii medii pe economie pentru a-i credita avantajos pe un deceniu. Pe urmă pentru că pe mașină o cheamă Siegfried, despre care cei care cunosc istorie știu foarte bine că nu e un nume fascist.

De fapt, scurta mea intervenție ar fi trebuit să trateze despre rețete de succes... O să mă străduiesc să formulez cîteva în continuare, cu precizarea că ele se aseamănă întrucîtva cu predicile pedagogice ale lui Rousseau despre care se știe în ce fel și-a abandonat copilul. Pe prima dintre rețetele succesului am amintit-o deja: fă-te fost securist! Veţi spune că e o cale închisă şi exclusivistă, însă democraţia din România oferă multora şanse egale. A doua: dacă se întîmplă să termini liceul şi să mai ai obrazul neted şi privirea senină, îţi cumperi un buldog pe care îl studiezi o vreme; apoi intri în politică. Experienţa colegilor te va învăţa să vezi în orice reaua-voinţă a adversarului şi amintirea copilăriei te va ajuta să-i înjuri. Urmezi cursurile facultăţii la distanţă, astfel încît, atunci cînd partidul preia puterea, tu să preiei funcţia de la protejatul adversarului... în mod legal. N-ai teamă, perseverenţa te va face director de direcţie, într-o bună zi. 

A treia: cu puţină imaginaţie, te faci ţăran cu diplomă într-o meserie care avea căutare pe vremea metalurgiei staliniste, şi călătoreşti o noapte şi o zi pînă în localitatea Pievevecchia din Italia, unde lucrezi în construcţii, fără asigurare medicală. Cu banii cîştigaţi, construieşti o casă spaţioasă, de cornişa căreia ţi se va spînzura copilul care, de altfel, era cuminte şi ascultător. A patra: ajungi preot, pentru că astfel le poţi pretinde femeilor să-ţi pupe mîna cu care faci evaziune fiscală nestingherit şi în văzul tuturor. A cincea: te supui unui antrenament riguros urcînd în pas alergător toate vîrfurile de peste 2000 de metri din Carpaţii româneşti şi slovaci şi urlînd în tot acest timp. Pe urmă te faci analist politic sau moderator de talk-show. A şasea: nu ai succes, dar te prefaci cu succes. A şaptea: studiezi cîţiva ani la facultate cum să fii docil, ignorant şi nesemnificativ, după care te angajezi la o firmă cu numele compus din iniţiale. Spui sori, scrii brb, te îmbraci cu haine viu colorate pe care le cumperi în excursiile făcute dincolo. Aşa înlături ternul blocurilor şi al asfaltului, construindu-ţi o bulă din maşină, combină, calculator, aspirator, iPod etc., pînă într-o zi cînd mori. A opta: alege-ţi o după-amiază geroasă ca să treci, ca din întîmplare, pe la clădirea fostului CC şi apoi pe la Televiziune. Înfiinţează o organizaţie cu un nume care să sugereze iminenţa pericolului şi fă-te responsabil de moartea cîtorva sute de oameni. Nu te nelinişti, proştii or să te aleagă preşedinte. 

O bună prietenă mi-a spus nu de mult că singura reţetă de succes care a funcţionat vreodată pentru ea a fost emigrarea. Metoda e veche de cînd lumea: se ia un star, un politician, un poliţist, un preot, un doctor, un judecător, un paznic, o secretară şi cîţiva investitori neoliberali şi se îndeasă într-un sac în care se mai află un cîine turbat, un şarpe veninos şi o maimuţă. Sacul se leagă bine la gură, avînd grijă ca frînghia să nu se desfacă, şi se aruncă pe rîu în jos. Apoi se emigrează. 

E o soluţie pe care, personal, o găsesc prea facilă, chiar dacă majoritatea prietenilor mei o practică. 

Ovidiu Pop este scriitor, autorul romanului Trickster, apărut în 2009 la Editura Polirom. Este autorul blogului http://stuffwedo.eu/cititorintexte.php

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.