„România e însetată de speranţă“ - interviu cu Ionuţ STANIMIR, director executiv, direcţia de Comunicare, BCR

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
„România e însetată de speranţă“   interviu cu Ionuţ STANIMIR, director executiv, direcţia de Comunicare, BCR jpeg

În România există un discurs, recurent, care vizează lipsa reperelor, faptul că nu se promovează valorile reale. În acest context, am descoperit că direcțiile de CSR ale BCR vin tocmai pentru a sprijini promovarea liderilor. Vorbiți-ne despre aceste direcții.

Aș vrea să punctez de la început: lipsa re­perelor a ajuns critică și dureroasă din cauza efectelor pe care le resimțim. A­nume lipsa de performanță, lipsa de com­petitivitate­, lipsa de direcție, iar în cel mai grav stadiu, dacă îmi e permis să spun astfel, lipsa de speranță. Pe această scală, lipsa de speranță e cea mai înfricoșătoare. Îmi amintesc un citat celebru: „Un om sărac nu e un om fără bani, ci un om fără visuri“. De aici urgența. Pentru că România nu își mai permite să fie o țară săracă. Proiectul nostru de țară și comunitate nu are cum se ancora în sărăcia de repere, lipsa de idei ori alte lipsuri materiale și culturale. Din punct de vedere al sistemului bancar, acesta e un aspect critic. Modelul nostru de afaceri sau de contribuție în economie și în societate se bazează exact pe contextul și pe mecanismele sociale care favorizează progresul către nivelul următor – pe oameni care au idei, care visează la mai bine, fie că vorbim despre bunăstarea familiei, siguranța unui cămin, o întreprindere antreprenorială sau o investiție în infrastructura publică. Robert Schiller, laureat al premiului Nobel pentru economie, a formulat într-un mod extraordinar faptul că „finanțele sînt arhitectura scopului“. Din acest motiv ne-am pus o întrebare simplă: care e scopul nostru? Răspunsul sintetizat e că existăm pentru a asigura și garanta accesul la bunăstare pentru toți oamenii. Iar modalitatea de a pune în execuție această misiune include o direcție clară de a acționa ca un agent al societății civile și de a fi o sursă de inspirație pentru toți cei care lucrează cu noi.

Ce înseamnă să susții și să promovezi modele și lideri?

La modul cel mai practic, pentru BCR înseamnă susținerea olimpiadelor naționale de științe exacte și a centrelor de performanță în matematică, fizică și informatică în cîteva orașe din România. O facem împreună cu Fundația eMAG, alături de care sîntem parteneri pe termen lung. În al doilea rînd, înseamnă proiectele educaționale pentru angajabilitatea tinerilor, precum platforma recent lansată www.laboratoruldecarie­re
.ro, iar în al treilea rînd înseamnă mecanismele de încurajare, precum www.bursabinelui.ro, a sutelor de ONG-uri din România care produc schimbare în fiecare comunitate în parte. Înseamnă a investi în oamenii și liderii care reușesc să schimbe lucruri prin acțiune. Vreau să punctez și faptul că liderii și valorile reale „nu se promovează“ atîta timp cît noi nu vom asigura arhitectura care să poată susține acest tip de leadership progresiv. Prin „noi“ mă refer la dumneavoastră, companiile pentru care lucrăm, organizațiile pentru care facem voluntariat, generațiile de părinți și copii care cred că România are un potențial fantastic. Vorbim despre cultura implicării, a responsabilității față de România și față de comunitate.

De ce ați ales aceste direcții care se referă, într-un fel, la cei care reușesc în ciuda unui sistem educațional foarte des criticat?

Tranziția prin care a trecut România și ciclurile economice recesiune-expansiune care s-au succedat au construit o anumită reziliență a societății românești, poate chiar o anumită duritate în fața vicisitudinilor. Această situație însă a creat și un anumit „burn-out emoțional“ la nivel civic-comunitar, pe alocuri chiar un blocaj simptomatic: răspundem greutăților în același fel, pe pilot automat de criză, ceea ce ne împiedică să vedem cadrul mai larg sau soluțiile sustenabile pe termen lung. Totuși, am ajuns la un punct critic, considerînd faptul că, atunci cînd ne uităm în jurul nostru, România e însetată de speranță, iar discuția despre lideri și valori e tot mai prezentă. Putem reclădi această speranță. E nevoie de dialog, inspirație și acțiune. Punctul cel mai probabil de pornire a acestui demers sînt liderii comunității, de multe ori cei din generația nouă, care nu sînt ancorați în traumele Romaniei, ci in ideile, curentele și rețelele globale. În esență, vorbim despre reașezarea educației comunitare. Sau a modului în care sisteme educaționale formale și informale asigură „dezvoltarea personalității, educația democratică, extinderea cunoașterii științifice prin cercetare, fundamentarea politicilor publice, economice și sociale“. Formularea e sumarul unei poziții exprimate de către Universitatea de Vest din Timișoara, al cărei partener ne mîndrim să fim în regîndirea unei noi paradigme educaționale.

Ce impact au proiectele pe care le sus­ți­neți asupra destinelor unor oameni?

O bancă vinde încredere, cînd atrage depozite, și cumpără risc, cînd acordă credite. Esența modelului nostru de afaceri ține de încrederea pe are o investesc clienții în noi. Noi sîntem un intermediar de încredere și un catalizator de valori (pricepere, ambiție, muncă, respect), indiferent că aceste valori sînt monetizate sau nu într-o tranzacție financiară. Cota noastră de piață ne expune la 20% din economie și depunem toate eforturile ca această intermediere să producă valoare adăugată pentru economie, societate și pentru destinul a milioane de oameni. Dar, în fond, oamenii sînt cei care contează. Ei sînt stăpînii propriului destin. Misiunea noastră e aceea de a fi un catalizator al potențialului uman, social și economic. Mi-aș dori să pot spune că BCR a derulat o serie de proiecte cu impact singular asupra destinului unor oameni. Dar ar trebui să fiu modest și mai ales sincer. Sîntem parte a unui ecosistem social – cu cît mai mult vom contribui, cu atît ecosistemul va reuși să se dezvolte. România nu va crește cu o universitate, o bancă și un ONG. România va crește cînd din ce în ce mai multe bănci, din ce în ce mai multe universități, din ce în ce mai multe ONG-uri și asociații vor intra în parteneriat pentru a ne construi viitorul cu înțelepciune și încrederea că destinul nostru poate fi extraordinar.

Ne puteți da niște exemple concrete.

M-am referit mai devreme la platformele noastre. Sprijinim olimpicii la științe exacte și centrele de performanță locale în științe exacte. Vrem să facem un pas mai departe și să-i mobilizăm și pe clienții noștri din comunitatea locală să se implice și să sprijine performanța educațională. Ne dorim să inițiem proiecte care apoi să fie luate în proprietate de comunitatea locală. www.laboratoruldecariere.ro e o platformă online, dezvoltată alături de partenerii de la Școala de valori, care va oferi, online și offline, abilități și competențe pentru angajabilitatea tinerilor. Urmărim să mobilizăm marile instituții universitare și partenerii companii pentru a extinde cursurile, oportunitățile, ghidajul în carieră pentru tinerii din România. www.bursabinelui.ro a pornit ca o platformă de donații gratuite prin card pentru ONG-uri. Derulăm o competiție anuală prin care se strîng sute de mii de euro și se mobilizează energiile multor comunități pentru organizații și asociații puternic localizate.

Cine sînt beneficiarii proiectelor?

Ne dorim din tot sufletul ca beneficiari să fim cu toții. Tinerii care găsesc ghidaj și opțiuni de carieră, liderii comunității care își pot duce ideile progresive mai departe, ONG-urile care rezolvă probleme sociale, instituțiile de educație care învață să răspundă mai bine nevoilor societății, toți partenerii comerciali care creează valoare adăugată prin know-how și implicare. Noi, cu siguranță, sîntem unul dintre beneficiari – cu fiecare proiect ne integrăm un pic mai mult în țesătura comunității. Dacă fiecare țară merită cetățeni care să aibă încredere în ea, vrem să fim banca și partenerul comercial care are încredere în acești cetățeni.

Credeți că se pot naște cercuri concentrice din rezultatele acestor proiecte? Care sînt previziunile dvs. pentru viitorul lor?

Sîntem la început. Și noi, și alți actori, indiferent de obiectivele lor specifice. Sînt absolut sigur că aceste cercuri concentrice s-au născut deja. Întrebarea e în ce măsură acestea vor crea noul val care să poarte cu el nu doar speranța, ci și un ecosistem rezilient de valori pe care să putem reclădi o comunitate prosperă, cu încredere în ea, curajoasă să își ia în mîini propriul destin. Aș vrea să nu fim naivi, România are multe provocări de depășit. Poate una dintre cele mai periculoase e polarizarea, sînt liniile de fractură de venituri, stilul de viață, credințele. Noi și ei. Resursele și continuitatea sînt imperios necesare dacă vrem să ajungem la acel punct de cotitură în care să putem spune: avem încredere în România și România are încredere în noi.

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.