Uniunea Europeană şi multe capitale occidentale aşteaptă ca România să acţioneze matur, eficient şi cu rezultate concrete în două direcţii: reforma justiţiei, lupta anticorupţie şi romii. În privinţa romilor, aşteptarea se dovedeşte mult mai lungă: sînt necesare evoluţii în privinţa creşterii nivelului de educaţie, reducerii sărăciei în comunităţile rome, asigurării infrastructurii sociale, locuinţe, locuri de muncă. 
 
Eşecul integrării romilor 
 
În timp ce aşteptărilor legate de capitolul justiţie şi anticorupţie România le-a răspuns consistent în ultimii ani, în privinţa romilor progresele semnificative se lasă de mulţi ani aşteptate. Lipsa rezultatelor este recunoscută deschis, pînă într-atît încît recenta criză a refugiaţilor să genereze în spaţiul public replici prin care oficiali la cel mai înalt nivel de la Bucureşti recunosc: „Ce să facem cu mii de refugiaţi cînd noi nu am rezolvat problema romilor?“. Şi nu este doar problema României. Explicînd deficitul de compasiune pe care îl manifestă Europa de Est în privinţa refugiaţilor, New York Times include eşecul integrării romilor în rîndul cauzelor refuzului ţărilor europene din Est de a primi ori de a fi obligate să accepte cote de refugiaţi.  
 
Rostul strategiei şi ajutorul din viitor 
 
Avem însă strategii. Multe. Mai bine sau mai rău făcute, rescrise şi verificate de Bruxelles, criticate sau considerate ineficiente la Bucureşti. Vestea rea este că fără ele nu se poate. Vestea bună: în baza lor au fost alocate sume consistente de bani din fondurile structurale şi de coeziune primite de la UE. Iar Europa va continua şi în perioada 2014-2020 să dea bani şi să ceară în schimb rezultate pentru integrarea romilor. Iată cîteva aspecte esenţiale punctate de Bruxelles atunci cînd a evaluat ultima Strategie Naţională de Incluziune a Romilor (2014): integrarea romilor a fost susţinută din fonduri europene şi naţionale sub diferite forme. Numai în perioada 2007-2013, România a alocat aproape 12 procente din bugetul său total alocat prin European Social Fund – Fondul Social European, echivalentul a 433 de milioane de euro, integrării persoanelor dezavantajate. Pentru 2014-2020, Bruxelles-ul a cerut continuarea alocării unor sume consistente, dar şi mult mai diversificate, inclusiv investiţii pentru integrarea comunităţilor marginalizate precum etnia romă. „Toate oportunităţile existente, inclusiv cele din Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, trebuie luate în considerare pentru sprijinirea incluziunii populaţiei de etnie romă.“ Este un aspect-cheie avînd în vedere că 63% din populaţia de etnie romă a declarat că locuieşte în mediul rural, acolo unde bugetele reduse, cuplate cu incapacitatea administraţiilor locale de a genera cu adevărat bunăstare şi coeziune în comunităţi, nu conduc întotdeauna la rezultate notabile. 
 
Şi totuşi se poate… 
 
● Cum îi scoatem în faţă pe romii antreprenori 
 
În majoritatea documentărilor de teren din cadrul proiectului implementat de noi la CRPE, în care am vrut să înţelegem care sînt micile afaceri de care se ocupă romii, dacă pot trăi din ele şi dacă le pot duce la nivelul următor, am găsit nu doar exemple, dar şi potenţial ca ele să ajungă modele de succes pentru comunităţile lor. 
 
Am întîlnit la Periş, lîngă Bucureşti, o familie de romi meşteşugari care lucrau în lemn (rudari). Făceau totul din instinct: prelucrarea, modelele, matriţele, vînzarea. Băiatul lor cel mare, foarte talentat, şi-ar fi dorit să facă pe mai departe jucării din lemn, însă nu credea în ruptul capului că ar putea vreodată să asigure familiei lui un trai decent din această activitate. Văzîndu-l, mă gîndeam doar la micile afaceri din Praga şi Viena, unde jucăriile din lemn sînt la mare preţ, iar magazinele pline de turişti. Doar că băiatului de rudari de la marginea Bucureştiului nimeni nu-i povestise acest lucru, şansele şi posibilităţile lui de a deschide aici o afacere erau mici, astfel că nu-i rămăsese decît să spere ca va lua Bacul la sesiunea de toamnă şi că va pleca undeva în Europa să-şi găsească un rost în viaţă. Ceea ce a şi făcut – la şase luni de la acea vizită, tatăl lui ne povestea cu mîndrie că băiatul se angajase măcelar în Germania. 
 
O săptămînă mai tîrziu, lîngă Dor Mărunt (judeţul Călăraşi), întîlnim o familie de căldărari. Antreprenori din instinct, cu o casă măricică, ambiţie, putere şi o organizare ca la carte: ştiau în orice anotimp toate tîrgurile de meşteşugari de pe o rază de 200 de kilometri. Îşi încercau norocul în toate, doar că uneori erau alungaţi de scăpătaţii locului, care le puneau beţe în roate „cu pile“ şi ajutor de la şefu’ de piaţă, cu misiunea precisă de a elimina de la tîrg orice potenţial concurent. 
 
● Sprijin pentru start-up-uri şi cursuri de educaţie financiară 
 
Rudarului de la marginea Bucureştiului şi căldărarului de la Dor Mărunt (şi multor altor exemple, dintre care unele le găsiţi în acest număr) le lipsea exact ajutorul pentru care UE finanţează comunităţile dezavantajate şi rurale din România: acces la servicii şi la piaţă, cursuri de antreprenoriat, susţinere în deschiderea ori dezvoltarea micilor afaceri, microfinanţare. Pot spera la toate acestea în viitor? Teoretic, da. Actuala strategie de integrare 2015-2020 a inclus măsuri concrete pentru romi antreprenori, inclusiv acordarea de sprijin financiar pentru start-up-uri şi dezvoltarea de noi afaceri, sprijin financiar nerambursabil, consultanţă, îndrumare, asistenţă de servicii pentru romii care vor să dezvolte o activitate independentă. O serie de cursuri – de formare, antreprenoriat, educaţie financiară primară – sînt de asemenea prevăzute în strategia pentru integrarea romilor. Acestea sînt doar cîteva exemple care ar schimba ceva în comunităţile de romi şi ar da exemple bune. 
 
Bianca Toma este cercetător la Centrul Român de Politici Europene. 
 
Foto: B. Toma