Să ne schimbăm atitudinea, nu clima!

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Să ne schimbăm atitudinea, nu clima! jpeg

Tendințele ce descriu evoluția socio-economică a umanității arată creșteri lineare din 1750, apoi creșteri exponențiale după 1950. În șapte decenii, populația lumii s-a triplat, consumul de energie e de șase ori mai mare, talia economiei (PIB-ul mondial) a crescut de zece ori. Urbanizarea, transporturile, infrastructurile, producția agricolă, șeptelurile de animale, abatoarele, turismul, consumul de apă, producția de plastic, termocentralele, barajele uriașe… toți indicatorii globali descriu curbe exponențiale. Oamenii de știință care au studiat această perioadă vertiginoasă (precum Paul Crutzen, premiul Nobel pentru chimie) au denumit‑o „Marea Accelerare“.

Accelerează umanitatea, dar ce se întîmplă cu planeta pe care aventura umană se desfășoară? Concentrațiile de gaze cu efect de seră responsabile pentru dereglarea climei (dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot) descriu creșteri ce ies din intervalele de variabilitate naturală. Pe lîngă indicatorii climatici, avem o paletă largă de tendințe critice pentru echilibrul planetar: acidificarea oceanelor, extincția biodiversității, ocuparea solurilor, epuizarea resurselor halieutice, pierderea pădurilor.

Științele naturale relativizează ideea de „progres“, dezvoltată de științele sociale și exploatată de mișcările politice. Tabloul Marii Accelerări ne arată că expandarea antroposferei (sfera activităților umane) provoacă dezechilibre ireversibile în atmosferă, litosferă, pedosferă, hidrosferă, criosferă, biosferă. Umanitatea modifică ciclurile biogeochimice ce asigură circulația elementelor (carbonul, apa, azotul, fosforul, sulful) între aceste sfere planetare. În cîteva decenii vertiginoase, specia noastră a devenit principala „forță geologică“ pe Pămînt. Ea extrage oricare materie din mediu și o deplasează oriunde pe glob, mută speciile de animale și plante între continente, generează fluxuri de energii gigantești, creează și introduce în metabolismul planetei noi entități chimice și biologice.

Azi, oamenii consideră că „mai mult, mai repede, mai departe“ (accelerare) înseamnă musai „mai bine“ (progres). Toate societățile își doresc continuarea dezvoltării – inclusiv cele extrem de dezvoltate. Prin urmare, forțele politice promit propriilor popoare „creșterea PIB-ului“. Putem zice că pentru orice țară acesta este obiectivul sistemic, adică cel care configurează și orientează toate celelalte obiective (economice, sociale, chiar și cele culturale).

„Noi nu credem ceea ce știm.“ Această formulă, a filozofului Jean-Pierre Dupuy, exprimă problema noastră esențială. Noi știm, dar nu credem că Terra nu are capacitatea de a susține (carrying capacity) toate proiectele de dezvoltare existente astăzi în lume. Statele și instituțiile internaționale știu, dar refulează faptul că nu avem la dispoziție suficient „glob“ pentru globalizare. Pentru ca programele de dezvoltare la care trudesc popoarele lumii să poată fi toate atinse ar fi nevoie de mai multe planete, dar nu avem decît una, Terra, pe care nu o putem dilata.

Nici că se poate mesaj mai clar și mai consensual decît cel al comunității științifice cu privire la urgența climatică! De ani buni, știința permite elitelor noastre (politice, economice, civice) să știe că amînarea măsurilor pentru reducerea emisiilor de carbon va conduce la o catastrofă climatică ireversibilă (pentru noi ca indivizi, ca societăți, dar și pentru specia noastră). Totuși, majoritatea copleșitoare a acestor elite continuă să facă alegeri complet dezinhibate față de avertismentul științei, exprimîndu-se și comportîndu-se de parcă nu l-ar crede.

Lipsa reacției ne menține pe traiectoria spre +5° C (la orizontul 2100). Cum ar arăta lumea cu +5° C? Haideți mai întîi să vedem cum a arătat cînd temperatura globală avea -5° C față de cea actuală, adică pe vremea ultimei glaciațiuni (Wurm, pînă acum 14.000 de ani). Comparația retrospectivă ne ajută să înțelegem ordinea de mărime a schimbării viitoare. Pe atunci, un ghețar cu pînă la 3 km grosime acoperea o parte a continentului nostru, nivelul mărilor era mai scăzut cu 120 m, ceea ce modifica profund zonele litorale. N-ați fi recunoscut flora și fauna fiindcă, pe lîngă ghețarul său, Europa avea zone de tundră, ca Siberia astăzi… Deci 5° C e enorm! E ușor de înțeles că societățile n-ar putea trece printr-o asemenea transformare cu voie bună. Să luăm +5° C nu e doar o chestiune climatică, ci și de pace.

Zilele trecute, ONU arăta că emisiile au crescut cu 1,5% pe an în deceniul pe care îl încheiem și că ele trebuie reduse cu 7,6% în fiecare an în deceniul pe care îl începem, pentru o reducere de peste 50% pînă 2030. Se poate? Se poate, dar cu ambiție! Avem exemplul președintelui Roosevelt și al societății americane în urma dezastrului Pearl Harbor, din 1941. Atunci economia SUA a fost complet reorientată în doar cîteva luni. Ford sau General Motors n-au mai fabricat nici o mașină civilă, ci doar echipamente de război. Finanțarea economiei, obiectivele de producție și comportamentul consumatorilor s-au modificat rapid și au evitat căderea în prăpastie. Acum lumea întreagă are nevoie de o ambiție asemănătoare pentru a evita colapsul ecologic. Lupta pentru climă e în primul rînd o chestiune de atitudine.

Bogdan Gioară este politolog. Fondator al Asociației Reper21.

Foto: wikimedia commons 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.