„Să ştii ceea ce faci în timp ce te mişti“ - interviu cu Petre PEPEL

Publicat în Dilema Veche nr. 524 din 27 februarie - 5 martie 2014
„Să ştii ceea ce faci în timp ce te mişti“   interviu cu Petre PEPEL jpeg

În sala mică şi lipsită de pretenţii, îşi fac intrarea, rînd pe rînd, impecabil şi complicat îmbrăcaţi: Roxana, Laura, Radu, Alex, Nina, Cătălina, Daniel, nu neapărat în ordinea asta. Şi nu în ultimul rînd, senseiul lor, Petre Pepel. Podeaua sălii e spălată cu minuţie, de mai multe ori. Intră în ritual. Toată lumea salută, destul de ceremonios. Începe încălzirea, apoi participanţii se grupează doi cîte doi, practicînd o serie de mişcări din ce în ce mai complicate, dar coordonat şi cu bună dispoziţie. Dacă greşesc, repetă. Nimeni nu pare să se enerveze, toată lumea vorbeşte calm şi-l ascultă pe celălalt. E un antrenament de ki-aikido.

De cînd practicaţi ki-aikido?

Practic aikido de 20 de ani şi predau ki-aikido din 2000. În 1974, Tohei Sensei, care a răspîndit aikido în lume, a înfiinţat o altă ramură, a zis că aikido nu e mistic. Pe vremuri, O Sensei îl certa pe Tohei Sensei pentru că făcea lucruri pe care n-ar fi trebuit să le facă. Dacă băuse o noapte, n-ar fi trebuit ca a doua zi să facă un anumit exerciţiu pentru că zeii din Japonia n-ar fi intrat în el. Tohei Sensei a găsit, însă, o foarte bună metodă de a preda aikido. Degeaba ştii multe lucruri, dacă nu poţi să le transmiţi.

Ce este aikido?

Aikido este transformarea ju jitsu-lui într-o artă strict defensivă. După război, în Japonia a fost interzisă practicarea artelor marţiale, şi singura care a rămas a fost aikido. Era considerată o artă a păcii, care nu-i putea omorî pe americani.

Cînd şi cum a pătruns în România?

În România are origini destul de vechi, de prin anii ’80. Oamenii au învăţat din nişte cărţi pe care le-au găsit şi i-au învăţat apoi pe alţii. I-au învăţat ceea ce credeau ei că reprezintă pozele din cărţi. Nu poţi, de fapt, învăţa în mod real după poze ori filme.

Dumneavoastră cum aţi învăţat?

Eu am avut norocul să am un profesor care ne-a învăţat de la zero. Care în continuare ne conduce. E galez, dar a avut parte el însuşi de profesori foarte buni.

Ce v-a oferit aikido?

Gîndire pozitivă, relaxare a corpului, o bună etichetă, pe care să o respect, şi imparţialitate. Este un mod de viaţă dacă nu mai raţional, măcar mai funcţional.

Care este scopul pentru care se practică?

Să te cunoşti şi să poţi face lucruri care, pe moment, ţi se par mai grele. Să te acepţi şi să evoluezi. Scopul nu e să distrugi, ci să armonizezi.

Ceea ce trebuie să urmăreşti e să te pui împreună cu partenerul cu care exersezi. Dar nu ca într-un dans ori balet. Te pui împreună cu intenţia lui: îi cunoşti intenţia, i-o respecţi, după care poţi să i-o schimbi fără să fii agresiv. Asta e o filozofie de viaţă: dacă sînt direct împotriva ta, va apărea o contradicţie. Or, ideea nu e să creez conflicte, ci să rezolv o problemă. Ştiu ce vrei, accept ceea ce vrei, merg în direcţia ta, după care pot să schimb, să vin şi eu cu o idee şi să transform direcţia.

Cum şi cît îţi foloseşti mintea, şi nu doar corpul, în aikido?

În sporturile europene se creează nişte rutine pe care le faci în mod inconştient. Cel mai greu e să îţi foloseşti corpul conştient toată ziua. Corpul şi mintea să fie împreună. Un copil mic ştie asta. Pînă pe la 6 ani, cînd persoanele adulte îl copleşesc cu ceea ce trebuie să facă. Ceea ce facem noi aici înseamnă cumva întoarcerea la acea perioadă a copilăriei, conştientizarea corpului. Mintea mişcă trupul. Dacă ştii ce face corpul tău, ştii ce face mintea. Într-o primă fază, mintea învaţă de la corp.

Sînt mişcări conştiente. În nici o luptă nu o să vezi tehnici din sală aplicate la o bătaie. În realitate, nimeni nu face mişcări atît de elaborate. Scopul e să ştii ceea ce faci, în timp ce te mişti. Mintea noastră a fost atît de schimbată, încît nu mai sîntem în stare să ne controlăm gesturile. Avem doar senzaţia că facem lucrul respectiv. Coborîm scările, ajungem jos şi ne întrebăm: am încuiat uşa? Sînt reacţii pe care subconştientul le are atît de bine încartiruite, încît nu vom putea scăpa de ele. Ideea e să încercăm să aducem nişte obiceiuri noi în subconştient. Să turnăm apă curată într-o cană cu apă murdară. Cîte o picătură, pînă cînd apa se va deschide puţin la culoare.

De ce vin oamenii la aikido?

Din motive diferite. În timp, însă, se schimbă. Unii vin pentru că au luat o palmă cînd se dădeau cu rolele, alţii – că sînt prea slabi, prea puternici, de frică, din dorinţa de a se mişca. Oamenii continuă să vină la sală şi realizează că se schimbă ceva în ei: creşte încrederea în ei şi apoi vin strict pentru aikido.

Cum pot evolua practicanţii?

În Japonia, cine ajungea la 5 dani însemna că era maestru, şi era obligat să înveţe să-i trateze pe oameni, să-i susţină pe cei din jur, să devină cumva un pol al societăţii. Era considerat un grad foarte mare.

În România, sînt mulţi oameni care au 5 dani. După centura neagră, nu mai există altă culoare, practicanţii sînt răsplătiţi în dani. Centurile colorate au fost introduse pentru europeni. Cît timp ai centură colorată, înveţi, bîjbîi. În momentul în care ai centura neagră înseamnă deja că practici, că eşti capabil să înveţi această artă. A practica patru ani o artă e o perioadă destul de lungă. Ţinînd cont de ritmurile de acum, oamenii nu prea acceptă. Centura nu ajută la nimic, de altfel. Doar te legi cu ea.

Sînt necesare aceste examinări pentru a-ţi testa potenţialul: să vezi dacă poţi merge mai departe. Dacă ai schimbat ceva din felul tău de a fi. Că, de fapt, asta urmăreşti: încerci să-ţi transformi modul de a aborda, de a gîndi lucrurile şi de a le trata, atît cu mintea, cît şi cu corpul.

Ce te învaţă aikido?

Să fii liniştit cît mai mult timp. Calm, ca să poţi lua decizii bune. Altfel, dacă le iei la nervi... E normal să te enervezi. Dar e la fel de normal să îţi dai seama că te-ai enervat, să te calmezi şi să iei decizia care trebuie. Să-ţi dai seama că ai greşit şi să corectezi. Pentru că a greşi face parte din procesul de învăţare. Cînd recunoşti faţă de tine că ai greşit cînd faci ceva în sală, la fel poţi proceda şi în afară. Şi să încerci să schimbi şi să nu faci de trei ori acelaşi lucru. Cel mai greu e să faci ceea ce trebuie, nu ceea ce vrei.

În viaţa... civilă sînteţi tot sensei?

În viaţa civilă sînt electronist, am copii. Aikido-ul a început ca o pasiune, m-a prins foarte tare, am făcut eforturi deosebite ca să rămîn în această artă. La un moment dat, am simţit că trebuie să experimentez ceea ce am acumulat. Şi am început să predau. Dar nu trăiesc din asta. Nu poate să devină o afacere.Vreau să rămînă o pasiune. 

a consemnat Iaromira POPOVICI

Foto: N. Mihăilă

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.