Salvaţi roşienii

Ion Dan TRESTIENI
Publicat în Dilema Veche nr. 147 din 17 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În noianul ştirilor care amuză sau ocupă timpul unui public sadic, obişnuit cu subiectele acide pe care mass-media ştie să le găsească din abundenţă, cazul Roşia Montană ocupă un loc special. Pînă şi starurile de cinema au început să-şi uzeze brandul cu el, consiliate de abili manageri de imagine. Roşia Montană baleiază între imaginea unei posibile mine model pe plan mondial şi cea a unei zone otrăvite cu cianură. Este fie o şcoală de luptă a ONG-urilor de mediu, fie o oportunitate de aplicare a unor "Best Available Technics" în materie de minerit. Este fie un mare furt, fie un mare cîştig pe termen mediu pentru roşieni şi pentru stat. Este fie distrugerea unui patrimoniu cultural unic, fie forma sa de salvare. În mijlocul acestei mari agitaţii, roşienii privesc mut la ceea ce le pregăteşte destinul. Ei nu sînt interesanţi, nu fac rating decît dacă se sinucid. Am avut ocazia şi privilegiul de a locui la Roşia Montană timp de un an de zile şi în memoria mea a rămas întipărită o singură imagine: aceea a roşianului. În ultima vreme, îmi pun din ce în ce mai des o întrebare: oare chipul roşianului de astăzi nu ar trebui să fie protejat ca o figură de patrimoniu naţional, în condiţiile în care roşienii constituie realmente o tipologie umană aparte în România? Care sînt elementele de bază ale acestei tipologii? O cultură comună a minerului universal Cultura de dependenţă este comună tuturor tipurilor de mineri. Aceştia depind de oamenii din exterior, în ceea ce priveşte stabilirea unor obiective şi motivaţii, altele decît cele legate de minerit. Pur şi simplu, se simt legaţi de mîini şi de picioare atunci cînd trebuie să practice altceva decît mineritul. De aceea ei resping din principiu reconversia profesională, preferînd să muncească pe piaţa neagră, nu au abilităţi în a demara o afacere proprie, nu sînt de acord ca soţiile lor să facă altceva decît munci casnice, chiar dacă ei nu mai sînt mineri, nu sînt de acord, în cazul în care acceptă temporar o muncă, să aibă colegi femei. Copiii născuţi în aceste culturi se identifică arareori cu părinţii lor de acelaşi sex. Roşienii sînt depozitari tipici ai acestui gen de cultură. Întrebaţi asupra calităţilor pe care le au, ei indică invariabil hărnicia şi marea lor calificare în minerit. În ceea ce priveşte defectele, ei recunosc că au slabe abilităţi în afaceri şi faptul - atenţie! - că sînt prea supuşi. Am avut ocazia să văd că roşienii rămîn mineri chiar atunci cînd, prin relocare, sînt obligaţi să locuiască într-o cultură care nu mai este legată de minerit. În comuna Sard, foarte aproape de Alba Iulia, au fost relocate cinci familii de roşieni. Ocupaţia principală a locuitorilor comunei este legumicultura. Majoritatea obţin venituri frumoase vînzînd la poartă legume. Nici o familie de roşieni nu a adoptat acest habitus. Ei au rămas mineri şi consideră că este o ruşine să vinzi lucruri la poartă. De altfel, este înjositor pentru un miner roşian să-i propui să devină fermier. Fiind purtătorii acestui gen de cultură, roşienii sînt aliaţi naturali ai companiei Gabriel Resources în ceea ce priveşte implementarea proiectului minier. Nu conştientizează însă că genul de minerit pe care îl propune compania nu mai are nimic de-a face cu mineritul tradiţional de galerie şi, implicit, cu calificările lor. O structurare specială a timpului liber La Roşia Montană oamenii nu sînt amatori de divertisment sau de odihnă, în timpul liber. În timpul liber se lucrează pe lîngă casă. Această mentalitate este fixată de o anumită structurare a bugetului de timp al minerului, care s-a reluat identic de mai bine de două mii de ani. Localnicii se vizitează foarte rar. Există vecini care au un gard comun de 25 de ani, dar nu au pus niciodată piciorul unul în curtea celuilalt. Nu există în Roşia Montană nici un restaurant în care să se poată mînca. Există o vorbă la roşieni: cine mănîncă la restaurant nu are ce mînca acasă. În cele cîteva cîrciumi poţi bea bere şi vinars. Cîrciuma este la fel de frustă şi de întunecoasă precum este mina de aur. Şi uneori la fel de periculoasă. În cîrciumă se joacă ritul supravieţuirii după încă o aventură care ar fi putut fi fatală. Individualismul şi centrarea pe viaţa de familie Roşienii nu au nimic de-a face cu mentalitatea de clasă muncitoare. Oamenii se identifică la Roşia Montană cu problemele familiilor lor şi nu cu problemele altora. O persoană din cinci afirmă că ar ţine cont de părerea altor persoane despre ea. În relaţiile cu vecinii, oamenii sînt oportunişti. Acest gen de comportament a fost fixat aproape genetic de căutarea perpetuă a unei comori - aurul. Oamenii sînt mai curînd competitori, decît camarazi: păstrarea secretului, discreţia, izolarea sînt comportamente răspîndite în zonă. În acelaşi timp, sînt preţuite îndrăzneala, inteligenţa şi hărnicia, ca elemente de succes în viaţa cotidiană. Individualismul îşi mai are originea şi în complexitatea bazinului genetic al populaţiei de aici. De-a lungul istoriei, s-au fixat la Roşia Montană daci, iliri, romani, unguri, slovaci, germani, francezi, italieni, polonezi şi ucraineni. Se ştie din socio-biologie că un comportament altruist apare atunci cînd sînt percepute instinctiv hărţi genetice similare, ceea ce nu este cazul în această zonă. Miturile specifice ale băii Roşienilor le trebuie şi astăzi un scenariu care să le eficientizeze munca lor eroică. Acest scenariu este asigurat de mituri. Oamenii mai vorbesc încă de vîlvele băii, vîlva albă, favorabilă, care-ţi arată filonul de aur, şi vîlva neagră, care ţi-l ascunde. La Detunata, cele două mari stînci de bazalt se consideră a fi mormintele a două cete de titani, primii mineri din zonă. Aurarii mai rostesc încă poveştile: "Balonul de aur al lui Moldovan", "Povestea Ancăi din Bucium", "Fraţii din Mocana", "Fetiţa Cotroanţa", "Povestea lui Avram Iancu", "Povestea lui Horea", "Povestea lui Cotilius Bruda", faimosul bijutier care i-ar fi plătit în aur pe daci pentru a-i învinge pe romani şi a-şi păstra afacerea fabuloasă. Păstrarea chipului roşianului de astăzi nu se poate face decît prin păstrarea culturii sale. Compania Gabriel Resources a înfiinţat o Fundaţie Culturală menită să aibă un astfel de obiectiv. Se păstrează însă discreţia asupra modalităţii ei de funcţionare, cel puţin pînă la obţinerea autorizării de funcţionare a noii mine. Astfel, ceea ce din punctul meu de vedere ar trebui să fie o prioritate devine un lucru secundar, similar poate cu distrugerea unei culturi unice. Cred că în chiar acest moment, ca o condiţie a obţinerii Acordului Integrat de Mediu, această Fundaţie ar trebui să fie foarte bine definită, căci, oricît ar părea de neînţeles pentru unii, conservarea chipului roşianului este o acţiune mai importantă pentru români, decît deschiderea noii mine. Neînţeleşi de profani, care-i compară cu Sisif, roşienii se compară cu titanii. Ei au estetizat urîtul într-o asemenea măsură, încît nu mai pot trăi fără el, numindu-l eroism şi viaţă austeră. Fără roşieni societatea românească ar fi mult mai fadă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.