Șansa provincialului

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Șansa provincialului jpeg

Georgiana de la trei termină liceul în vară. Ca orice tînără de vîrsta ei, e interesată de băieţi şi de haine la modă. Deşi, în oraşul ei nu prea sînt magazine cu astfel de haine, iar salariile părinţilor ei ajung – împreună! – la puţin peste 10 milioane de lei vechi. Georgiana de la trei e printre primii elevi din clasa ei. Rar ia cîte un 8 sau 7. În rest, numai 9 şi 10. Deşi, din discuţiile cu ea am aflat că acum cîteva luni nu ştia cine a fost Hitler, nu cunoaşte bine o limbă străină şi rar citeşte o carte. Vorba ei: „Mama a pus toată viaţa în bibliotecă bibelouri, nu cărţi!“. 

Ce va face Georgiana cînd va termina liceul?!... 

Dacă o întrebi, spune că ştie că „nu poate să facă nimic în viaţă fără facultate“. Aşa că vrea să meargă la o facultate. Dar nu ştie exact unde. „Ceva… la administraţie sau la contabilitate!“ – că ăsta e profilul liceului ei. Şi mai spune că i-ar plăcea să lucreze „la birou“ sau „la o bancă“. „I-ar plăcea“ e un fel de-a spune. Pentru că, de fapt, nu o încîntă deloc să stea toată ziua cu ochii în calculator, înconjurată de hîrtii. 

Dar e ceea ce pare a fi o slujbă bună. „Curată.“ Adică te îmbraci frumos la serviciu, nu faci muncă fizică, nu te murdăreşti pe mîini sau pe haine (iar ăsta e un criteriu pentru ca, în lumea ei, o slujbă să fie considerată bună!), ai program fix, şi „nu dai în brînci“. 

Georgiana nu are nici un hobby. Nu merge la cinematograf şi nici la discotecă. Pentru că în oraşul ei nu există nici una, nici alta. De fapt, discotecile se numesc mai nou cluburi, iar din astea ar găsi vreo două, însă prea „deochiate“ pentru o fată cuminte, de liceu, ca ea! 

În oraşul ei (care e şi al meu!) tinerii visează sau încearcă să plece. La Bucureşti. E cel mai aproape şi („toată lumea ştie!“) e mai uşor să găseşti un loc de muncă, iar salariile sînt mai mari. Cam asta e filozofia giurgiuveanului tînăr! 

Mulţi însă sînt conştienţi că nici în Capitală nu umblă cîinii cu covrigi în coadă, că dacă n-ai pe cineva să te ajute, te descurci greu, şi chiar dacă salariul e mai mare şi cheltuielile sînt pe măsură. Aşa că totul pare un cerc vicios! 

Tot la Bucureşti visau giurgiuvenii şi pe vremea lui Ceauşescu. Numai că atunci erau mult mai puţini cei care reuşeau să ajungă la facultate, în Bucureşti (că „se intra mai greu“) şi atîta timp cît în oraşul lor puteau să găsească un loc de muncă, toată lumea era mulţumită. 

Colegii de clasă ai Georgianei sînt la fel de dezorientaţi. Unii vor să se înscrie la mai multe facultăţi. Poate au şansa să fie admişi la una dintre ele fără să plătească taxa! E ca la ruletă: unde-o fi! Nu contează! Important e să aibă o diplomă şi pe urmă mai văd ei! Deşi spun că şi aşa le va fi greu: au nevoie de bani pentru cărţi, chirie, haine, tot felul de taxe. Prind mai mult curaj la gîndul că poate nimeresc la aceeaşi facultate cu un prieten sau măcar cu altcineva din oraş. Se pot ajuta unul pe altul, împart cheltuielile şi nici nu se vor simţi aşa stingheri printre noii colegi, în oraşul care le e aproape străin şi atît de diferit de oraşul lor, unde ştiu fiecare loc, iar oamenii se salută  între ei – ca la ţară! – chiar dacă nu se cunosc foarte bine. În plus, la Giurgiu nu e nici metrou, nici tramvai, ci doar o linie de autobuz care străbate oraşul de la un capăt la altul în vreo 15 minute! Capitala îi sperie, dar îi şi atrage. 

Georgiana crede că dintre colegii ei de clasă unul are clar şansa să plece din oraş. Edi a mers de mic la arte marţiale, a fost la tot felul de competiţii, a luat cîteva premii („e campionul clasei!“) şi ştie sigur ce va face. Va merge la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi, mai mult ca sigur, va avea o carieră în domeniu. Pe strada care duce spre centru,  cinci tineri merg înşiraţi de-a latul trotuarului, că de-abia ai loc de ei. Poartă blugi prespălaţi, ca o uniformă, şi hanorace. Doi fumează, ceilalţi trei mănîncă seminţe. Cînd le spun ce mă interesează, rămîn un pic blocaţi, apoi îşi revin, încep să rîdă şi dau să treacă mai departe: „Haideţi, doamnă! Ne luaţi pe noi cu chestii de-astea!...“ 

„Bă, mie mi-a zis tata, că dacă nu iau BAC-ul, direct pe şantier mă duc, frate!“ 

„Şi dacă-l iei?“ îl întreb. 

„Tot pe şantier! Că în oraşul ăsta n-ai unde în altă parte!“ Unul dintre cei cu seminţele zice că nu e chiar aşa şi că „dacă ai pile“ găseşti şi în Giurgiu un loc de muncă. Ei – cei cinci – nu se gîndesc să plece la Bucureşti. „N-avem noi faţă de Capitală!“ „Poate să plecăm în Italia sau Spania! Că şi aici, să munceşti şi să munceşti degeaba, nu se merită, să moară mama!“ 

Cu toate astea, autobuzele care fac curse la Bucureşti sînt pline la sfîrşit de săptămînă de giurgiuveni studenţi. Dar şi de tineri care lucrează în Bucureşti şi fac naveta de cîteva ori pe săptămînă. Arată altfel, se îmbracă altfel, au parcă şi altă atitudine. 

Taximetriştii din oraş îi ştiu foarte bine, pentru că le dau de lucru duminica după-amiază, cînd merg „la microbuz“. Cînd se urcă în taxi, nici nu e nevoie să spună destinaţia. 

O ghiceşti după „aerul de Bucureşti“ pe care-l au tinerii şi după sacoşele doldora de mîncare, să le ajungă toată săptămîna! Mame grijulii au pus acolo şi friptura, şi checul, şi ouăle fierte („că la Giurgiu sînt mai ieftine!“), borcanul cu compot, pînă şi sticla cu socată („făcută de tata vara trecută“, „să nu mai dai banii pe prostii la Bucureşti!“). Ei sînt norocoşii („noroc că au părinţii bani să-i ţină la Capitală!“). Ei par să aibă o şansă în plus. Unii profită de ea. Încep să vină acasă din ce în ce mai rar: la Bucureşti au job-ul, camera cu chirie, prieteni noi, chiar şi o carieră!

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio România Actualităţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.