Sărăcia şi abandonul şcolar

Gabriela ONOFREI
Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Sărăcia şi abandonul şcolar jpeg

Unul din doi copii din România trăieşte în sărăcie

O știre care a trecut neobservată la sfîrșitul anului trecut a fost că, potrivit datelor UE, România are cei mai săraci copii din Uniune, respectiv 51%. Implicațiile sărăciei asupra copiilor, studiate și documentate de instituții foarte serioase, arată spre consecințe dramatice, pe termen lung, nu doar asupra copiilor (starea de sănătate precară, lipsa de educație, lipsa de participare în societate alături de copiii de aceeași vîrstă, care conduc în timp la marginalizare pe toată durata vieții), ci și asupra societății. Costurile se vor regăsi peste doar cîțiva ani în sistemul de sănătate, în beneficiile de asistență socială și, poate, chiar într-un grad mai mare de criminalitate în rîndul tinerilor care acum sînt copii ce cresc fără a avea o șansă reală de integrare în societate.

În mediul rural, copiii vulnerabili care provin din familii sărace, cu un singur tip de venit, adesea doar alocaţia sau venitul social, se duc la culcare mai mult flămînzi. O estimare arată că sînt peste 200.000 de copii în această situație (World Vision, Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural“, 2014), iar 72% din familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă, ceea ce provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriţie.

Conform studiului „Bunăstarea copiilor din mediul rural“, realizat de Fundaţia World Vision România, 6% din părinţi le oferă copiilor mai puțin de două mese pe zi, iar alți 20% le oferă mai puțin de trei mese pe zi. Jumătate dintre părinții de la sat nu pot oferi o hrană echilibrată, care să conțină alimente din fiecare grupă alimentară: cereale, carne, ouă, produse lactate, legume și fructe.

Lipsurile majore şi respon­sa­bi­li­tă­țile domestice nu le mai permit co­piilor să-și finalizeze educația obligatorie, astfel că peste 37% din persoanele cu vîrste de peste 15 ani ajung la analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. În mediul rural, 20% din copii (Ministerul Educaţiei, „Analiza sistemului de învățămînt preuniversitar din România din perspectiva unor indicatori statistici. Politici educaționale bazate pe date“)  rămîn cu opt clase, o treime dintre aceştia fiind expuşi riscului de sărăcie, avînd şanse reduse de angajare. Potrivit datelor Eurostat, rata abandonului şcolar în România a trecut în 2014 de 18%,  față de 11% media de abandonare timpurie a şcolii în Uniunea Europeană. În mediul rural, rata şomajului în rîndul tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22% (Institutul Naţional de Statistică), iar gradul de ocupare al persoanelor cu vîrsta între 18 şi 60 de ani este de aproximativ 46% (Studiul World Vision România referitor la Ocupare, Angajabilitate și Antreprenoriat în Mediul Rural – decembrie 2015).

În aceste condiţii, în România încă există sărăcie extremă: 40,4% (Philip Alston) din populaţia României trăieşte cu riscul sărăciei şi al excluziunii sociale, iar dintre copii – 51% (Eurostat, „People at risk of poverty or social exclusion by age and sex“). În mediul rural, situaţia este dramatică, întrucît riscul de sărăcie pentru aceşti copii este de trei ori mai mare decît pentru cei din mediul urban.

În cadrul studiului realizat de World Vision România în 2014 au fost evidenţiate cazuri de copii care au fost nevoiţi sau constrînşi să se retragă de la şcoală pentru că părinţii nu au mai putut susţine costurile şcolarizării. Au rămas acasă pentru a avea grijă de fraţii mai mici sau pentru a începe munca în agricultură după clasa a VIII-a. Pentru fete, situaţia poate deveni mai complicată, mai ales dacă acestea provin din familii disfuncţionale, iar nevoia de afecţiune le aduce în situaţia de a abandona şcoala pentru a deveni soţii minore. Pentru unele dintre ele, această opţiune pare a fi singura soluţie.

Infrastructura subdezvoltată, satele izolate și drumurile pline de noroi sînt o piedică pentru educaţia multor copii. Microbuzele nu fac faţă noroioului, iar co­piii parcurg kilometri întregi pe jos în condiţii de frig, zăpadă, ploaie sau umezeală. Hainele şi încălţămintea ieftine se uzează în scurt timp. Copiii din mediul rural petrec în medie 35 de minute în drumul spre şcoală, iar 1 din 5 copii merg mai mult de o oră pe jos pînă la şcoală. Cei mai mici nici nu se încumetă să mai iasă din casă cînd vremea este potrivnică, pentru a nu se îmbolnăvi sau a rămîne prinși în noroi…

Cîteva familii

Alina (11 ani), Loredana (9 ani) şi Lavinia (5 ani) sînt trei surori vesele, comunicative şi isteţe, în ciuda mediului în care cresc. Locuiesc alături de părinţii şi bunica lor într-o casă veche, de pămînt, cu două camere locuibile: cea în care dorm toate trei alături de părinţi şi camera bunicii. Sărăcia din jur creează un tablou dur şi trist. Peste tot în curte este nămol de la cele trei capre care trec spre grajd chiar prin faţa casei, iar din bucătărie, o cameră improvizată care se află chiar lîngă grajdul cu capre, iese mereu un fum negru şi înecăcios. Acolo, pe pirostrii, mama le pregăteşte mîncarea, cel mai adesea ciorbă de fasole şi diferite feluri de mîncare de cartofi: cartofi copţi, prăjiţi sau fierţi, care reprezintă baza alimentaţiei fetelor.

Atunci cînd o întrebi ce visuri are şi ce îşi doreşte, Alina ridică din umeri şi spune resemnată: „Nu ştiu, nu vreau nimic, nu am ce…“, semn că întreg universul ei se limitează la sărăcia din jur şi la satul în care trăieşte şi din care nu a ieșit niciodată. Pentru că venitul fix al familiei provine din alocaţia lor şi din ajutorul social, fetele au doar cîteva haine pe care le schimbă între ele şi cîteva perechi uzate de încălţăminte pe care le poartă cu mare grijă, ca să nu le strice şi mai rău.

Însă cea mai alarmantă problemă dintre toate este lipsa de alimentație necesară unui copil aflat în creștere. Fără o alimentaţie echilibrată, copiii riscă să se îmbolnăvească. Meniul zilnic al unui copil de la sat se compune, de cele mai multe ori, din ciorbă, varză, fasole sau cartofi. Cei mici nu au mai auzit de mult de brînză, lapte, ouă sau carne. La fel se întîmplă şi pentru Petronela (4 ani), Sorina (9 ani), Mariana (11 ani), trei surori care trăiesc alături de părinţii lor Domnica (31 de ani) şi Gheorghe (42 de ani), într-un sat din judeţul Dolj. Casa lor, de la marginea satului, este veche şi plină de improvizații. Pe jos este pămînt, pereţii  sînt fisuraţi şi cu tencuiala căzută. În fiecare iarnă, frigul ajunge cu uşurinţă la copii, care stau mai mult sub pături pentru a se proteja de răceli. Cu toţii dorm în cele două camere locuibile ale casei. Una dintre camere este şi locul unde mama le pregăteşte mîncarea, într-un spaţiu îngust, pe o sobă cu plită.

Mîncarea de bază a fetelor constă în ciorbă de fasole, cartofi sau mîncare de varză. Dintr-o ciorbă mănîncă uneori două zile la rînd, şi la prînz, şi seara. De cîteva ori pe lună, mama le mai cumpără tacîmuri, adică pungi cu spate, gît şi tîrtiţă de pui de la magazinul din sat. Acestea sînt rînduite pentru a ajunge cît mai mult  timp. Din ele mama pregăteşte ciorbă, preferata fetelor. Venitul fix al familiei provine din alocaţiile fetelor şi  din ajutorul social. Pentru a mai face un ban în plus, tatăl lucrează în construcţii în­tr‑un alt judeţ. Este chemat atunci cînd au nevoie de muncitori în plus şi stă uneori plecat mai multe luni de acasă, fetele simţindu-i lipsa din ce în ce mai mult.

Începînd cu luna aprilie a acestui an, Loredana (9 ani), dar şi Simona (9 ani) primesc o masă caldă pe zi la şcoală şi se bucură de sprijin în efectuarea temelor din partea unui cadru didactic. În ciuda dificultăţilor de acasă, atît Loredana, cît şi Simona au acum un motiv în plus pentru a ajunge la ore în fiecare zi.

World Vision România a lansat programul „Pîine şi Mîine“ pentru a sprijini un număr de 2500 de copii, din zonele defavorizate. Astfel, programul urmărește în egală măsură asigurarea nutriției necesare pentru dezvoltarea copiilor, cît și diminuarea ratei abandonului şcolar în satele sărace din judeţele Vaslui, Dolj şi Vîlcea. Echipa World Vision România a pregătit, prin parteneriate la nivel local, condițiile pentru livrarea hranei și asigurarea suportului şcolar în cadrul unităţilor de învăţămînt. 

Gabriela Onofrei este specialistă în Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Fundaţiei World Vision România.

Foto: D. Drumea

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.