Schimbarea în care nu crede nimeni

Nina HRUȘCEVA
Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Schimbarea în care nu crede nimeni jpeg

Modernizarea este la ordinea zilei în Rusia. Planul este ca ţara să fie propulsată rapid în secolul XXI, prin intermediul nanotehnologiei şi al centrului de inovare Skolkovo, cunoscut şi ca Silicon Valley-ul rusesc. Lăsînd la o parte faptul că reuşita modernizării tehnologice stă sub semnul întrebării, ar fi oare aceasta suficientă pentru a aduce o schimbare în Rusia? Schimbarea trebuie în mod cert să fie legată de modernizarea politică. Dar de unde ar putea veni aceasta? De la omul care ţine cu adevărat hăţurile, prim-ministrul Vladimir Putin? Sau de la preşedintele Dmitri Medvedev, care pretinde puterea în ideea că e un promotor al inovaţiei tehnice? Va veni de la vîrf, ca în trecut? Sau de jos, cum s-a întîmplat în Africa şi Orientul Mijlociu? Anatoli Ciubais, părintele privatizării ruseşti din anii ’90 şi actualul manager al conglomeratului naţional în domeniul nanotehnologiei RosNano, sugera recent că perspectiva unei modernizări politice a Rusiei este vagă. „Astăzi – spunea el – nu există cerere pentru aşa ceva. O asemenea cerere ar presupune existenţa unui grup social care să o promoveze.“

Igor Iurgens, preşedintele Institutului pentru Dezvoltare Contemporană şi protejatul modernizatorului-şef Medvedev, are îndoieli similare privind schimbarea politică. Ruşii – zice el – „nu sînt cetăţeni, sînt un fel de trib“. Astfel, în opinia sa, este puţin probabil să aibă loc schimbări, înainte de 2050, în societatea rusească atît de arhaică. 

Politicienii ruşi au avut întotdeauna tendinţa să dea termene-limită pentru schimbare: este memorabilă promisiunea lui Nikita Hruşciov de a construi comunismul pînă în 1980. Încă aşteptăm. Există şi percepţia comună că ruşii nu sînt pregătiţi să îşi asume responsabilităţile pe care le presupune cetăţenia. Încă o dată, importul democraţiei de tip vestic depinde de dorinţa unui ţar luminat şi binevoitor. 

Ruşii nemulţumiţi de sistemul actual au foarte puţine opţiuni pentru alegerile din 2012. Ei trebuie fie să susţină candidaţii marginali ai opoziţiei, care nu au un mesaj coerent şi nu oferă o alternativă credibilă la conducerea actuală a ţării, fie să se mulţumească cu speranţa că modernizarea va veni de la vîrf, deci practic trebuie să susţină sistemul. 

Dincolo de opoziţia politică, numeroase iniţiative apolitice protestează, în ultimul timp, împotriva unor politici specifice ale guvernului, conducînd inevitabil la confruntări cu ordinea politică existentă. Aceste manifestări nu sînt încă substanţiale. Dar în aceste grupuri – automobilişti, voluntari ecologişti şi organizatori de campanii caritabile – stă mai degrabă speranţa pentru modernizare politică, decît în politicieni. 

Dacă luăm în calcul exemplele Egiptului şi Tunisiei, schimbarea în Rusia poate veni numai de jos în sus. Însă înainte ca aceasta să se întîmple, iar populaţia să se implice cu adevărat în viitorul politic al ţării (fie în 2012, fie în 2050), mai e de înfruntat o provocare majoră: schimbarea de mentalitate, atît în rîndul liderilor cît şi la nivelul populaţiei. Pentru a obţine modernizare politică şi efecte pe termen lung, Rusia trebuie să depăşească o serie de aspecte moştenite din trecut. 

Prima provocare este de ordin geografic: nouă zone de fus orar (înainte de decretul prezidenţial de anul trecut erau 11) nu sînt viabile pentru modernizarea ţării. Problemele Petersburg-ului, un oraş relativ modern, aproape de Finlanda, nu au aproape nimic în comun cu cele ale imensei Siberii. Cea de a doua provocare constă în evocarea, cu mîndrie încă, a simbolurilor depăşite ale puterii statului – de exemplu, stema, un vultur cu două capete, moştenită din perioada imperiului – de parcă acestea ar mai fi reprezentative pentru naţiunea de astăzi. Vulturul cu două capete este un simbol al dominaţiei ruseşti peste Est şi Vest, şi nu este adaptat realităţii actuale. 

Cea de a treia provocare, enormă, cu care Rusia se confruntă, se referă la ideologie şi identitate. În ciuda aspiraţiilor lui Medvedev spre modernizare, statul lui Putin se comportă deseori de parcă am fi în secolul al XV-lea. Şi de parcă Putin ar fi descendentul direct al regilor bizantini, iar Moscova cea de a treia Romă, dar cu Mercedes şi supermarketuri. Exact ca în secolele bizantine, Rusia crede că este o naţiune cu o misiune divină, destinată să reziste decăderii şi distrugerii din Occident. Şi totuşi, ortodoxismul, religia pe baza căreia s-a clădit gloria Imperiului Bizantin, nu este capabil, ca religie de stat, să ţină pasul cu schimbările politice din lumea contemporană. În definitiv, ideile promovate de Biserica ortodoxă – de exemplu, superioritatea spiritului – intră în conflict cu progresul, atribut indispensabil al modernizării. 

Nina Hruşceva este profesoară de Afaceri Internaţionale la New School University din New York şi a fost visiting fellow la Institute for Human Sciences (IWM) în Viena. A publicat cartea Imagining Nabokov: Russia Between Art and Politics. Este strănepoata fostului lider sovietic Nikita Hruşciov.

Articolul a fost publicat în revista IWM (www.iwm.at) şi republicat cu acordul autoarei.

Copyright: IWM  traducere de Ioana Ivanov

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.