Şcoala pe bune

Marian STAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 118 din 27 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

un proiect de transformare De ce? Timp de 10-20 de ani de-acum înainte, Educaţia este proiectul public numărul 1 în România. Motivul, istoric: a treia mare transformare a Şcolii româneşti moderne, după cea articulată de Spiru Haret în anii 1890-1900 şi după reforma comunistă din 1948, încă nu a avut loc! De şaisprezece ani ne încăpăţînăm să rămînem încremeniţi în pilda drobului de sare, contemplînd o realitate educaţională pe care o vedem că ne "cade în cap" clipă de clipă, incapabili să acţionăm ferm, decisiv. Şcoala noastră (îndeosebi învăţămîntul preuniversitar) funcţionează acum după un model incorect, inadecvat, în profundă discordanţă cu necesităţile timpului pe care îl trăim. Analiza lucidă, detaşată a realităţii sălilor de clase conduce la concluzia că, în profunzimea sa, educarea comportamentelor prin intermediul Şcolii nu s-a schimbat faţă de anii copilăriei şi adolescenţei generaţiei noastre şi a părinţilor noştri. Iată de ce: * Pentru că, acum, Şcoala continuă să instruiască (dacă o face!) în proporţie de 99% şi să educe (iarăşi, dacă o face!) în proporţie de 1% - exact pe dos faţă de cum ar trebui! * Ea nu cultivă şi nu dezvoltă deprinderi şi aptitudini precum: curajul de a opta şi de a decide; asumarea costurilor deciziilor luate; disciplina muncii intense, oneste, constante, pentru propria creştere şi nu pentru a "da bine"; respectul faţă de valori precum încrederea, onestitatea, performanţa autentică; forţa de a învăţa de la celălalt, atunci cînd simţi că e mai bun ca tine. În schimb, continuă să înregimenteze mici plutoane de cîte 25-30 de copii şi să le treacă din clasa întîi pînă în clasa a douăsprezecea - cu bac cu tot! - prin modelul comportamental orwellian cultivat cu străşnicie de comunişti: toţi, profesori şi elevi - predînd şi învăţînd an după an aceleaşi 12-13-14-15-16-17 materii, multe şi supraîncărcate; toţi, profesori şi elevi - recitînd şi memorînd tone de cunoştinţe inutile; toţi, profesori şi elevi - dînd şi luînd note pe cît "se ţine minte"; toţi, profesori şi elevi - premiind pseudo-performanţa de tip "eu contra celuilalt", în loc de "eu, mai bun azi faţă de cum am fost ieri"; toţi, profesori şi elevi - reactivi, ascultători, făcînd ce "li se" spune, cu instinctele asertive atrofiate de prea multă diateză pasivă, ce le parazitează exprimarea şi gîndirea... * Pe scurt, o Şcoală care, acum, este făcută doar pentru că "trebuie". O Şcoală care, acum, nu cultivă Valorile acestui timp. O Şcoală care, acum, nu foloseşte. O Şcoală care, acum, nu place. Drept urmare, chiulul, copiatul, şpaga şi învăţarea fuşerită devin comportamente "la ordinea zilei"; reacţii inconştiente de autoapărare faţă de un sistem educaţional perceput ca exercitînd - şi pentru dascăli, şi pentru elevi - o agresiune mocnită, continuă, implacabilă, cu puterea perfidei "picături chinezeşti". * Mai mult, Şcoala nu este pregătită să facă faţă Străzii. În mod normal, transferul de atitudini si comportamente este dinspre Şcoală spre stradă, comunitate, societate. Acum se întîmplă exact invers: Strada invadează Şcoala, iar maneliştii au devenit modele pentru elevi. Şcoala comunistă nu trebuia să facă faţă asaltului de violenţă de pe micile ecrane şi nici nu dispunea de mecanisme de rezonanţă cu valorile democraţiei şi libertăţilor individuale. De aceea modelul respectiv de "învăţămînt" (necum de "educaţie"), încă puternic prezent, este anacronic şi generează haosul pe care îl resimţim din plin. Un exerciţiu de viziune: "Şcoala pe bune" - Altceva! Altfel! Mesajul politic la vîrf: educaţia este cel mai important proiect public al României în următorii 10-20 de ani (www.lmt.ro/scoala/scoala.html ). Logica mesajului este următoarea: * schimbarea profundă a comportamentului unei societăţi se poate produce numai dacă este amorsată şi susţinută durabil de agenţi ai schimbării cu statut de "masă critică" - o masă critică de milioane (la propriu!), cu înalt grad de "competitivitate mentală". * competitivitatea mentală se poate crea doar amorsînd imediat şi susţinînd durabil un proces profund de schimbare (la nivel de milioane!) a "infrastructurii mentale" a societăţii, în ansamblul său. * instrumentul public principal pentru schimbarea infrastructurii mentale a societăţii este educaţia, în sensul cel mai larg cu putinţă. * aşadar, cum România are nevoie acum, urgent, de schimbarea infrastructurii sale mentale, educaţia devine proiectul său public numărul 1. În procesul de schimbare prin educaţie a infrastructurii mentale a României, educaţia prin Şcoală joacă de departe rolul cel mai important, fie şi numai dacă avem în vedere numărul de suflete pe care acest sistem le atinge în mod direct. Doar în spaţiul preuniversitar îşi duc existenţa cam 300.000 de oameni ai şcolii, care păstoresc cam 3.000.000 de copii. Trei sute de mii de adulţi şi trei milioane de copii (la care se adaugă părinţii şi bunicii elevilor) înseamnă un mediu în care orice proiect de sistem generează un impact de foarte mare amploare, cu consecinţe profunde la nivelul întregii societăţi. Iată propunerea: facem o Şcoală "pe bune"! Altfel spus, o şcoală "autentică", adică un sistem educaţional clădit pe valori, care foloseşte şi place. Iată valorile: încrederea; onestitatea; competenţa; performanţa; curajul acţiunii civice. Iată proiectele cu care eu aş începe "Şcoala pe Bune": * Campania "8% pentru educaţie": alocarea, începînd cu 2007, a unui procent de pînă la 8% din PIB pentru Educaţie, pe bază de proiecte de transformare a sistemului; schimbarea Legii învăţămîntului. * Bac-ul - la muzeu!: anularea, din vara lui 2007, a examenului de bacalaureat, aşa cum se desfăşoară el în forma actuală; înlocuirea acestuia cu o examinare standard modernă, contracost, la dispoziţia absolvenţilor de liceu care doresc să urmeze studii superioare. * Arta şi măiestria de a fi profesor: includerea, din octombrie 2007, în ofertele tuturor universităţilor, a unui masterat de educaţie / practica predării (Practice of Teaching). * Cariera didactică: proiectarea şi punerea în practică a unei strategii moderne de dezvoltare a resursei umane din educaţie, centrate pe creşterea profesională a personalului care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, avînd ca obiectiv strategic consfinţirea statutului social de prim rang şi a demnităţii profesiei de dascăl în România; calendar: 2007-2015. * Modelul 6-3-3 pentru duratele şcolarizării în ciclurile primar-gimnazial-liceal: construcţia unui model al educaţiei de bază în concordanţă cu dezvoltarea biologică şi psihosomatică a copilului (primii şase ani de educaţie - petrecuţi în aceeaşi şcoală); calendar: 2007-2015. * Şcoala - altfel!: mai puţine discipline în fiecare semestru (5; 6; 7; 8); acelaşi număr de ore pe săptămînă pentru fiecare disciplină (de exemplu: 4; 3); un portofoliu semestrial de discipline obligatorii şi la alegere (de exemplu: 7 discipline pe semestru = 4 discipline obligatorii + 3 discipline la alegere); programe şcolare / manuale adecvate; formare profesori adecvată; calendar: 2007-2015. * Descentralizare managerială: delegarea autorităţii alocării resurselor umane şi financiare directorilor şi consiliilor de administraţie din şcoli; calendar: 2007-2012. * Inspecţia şcolară şi instituţională: scoaterea funcţiei de inspecţie şcolară de sub autoritatea furnizorului naţional de educaţie; crearea unui organism independent (consorţiu) de inspecţie şcolară şi instituţională, ale cărui responsabilităţi principale sînt evaluarea stării învăţămîntului preuniversitar şi oferirea de feedback (constatări; recomandări de îmbunătăţire) furnizorului naţional de educaţie; calendar: 2007-2010. * IB: cuprinderea a 10% din unităţile şcolare preuniversitare în programul International Baccalaureate (www.ibo.org ); calendar: 2007-2017. * "Tezaurul educaţiei": colectarea/actualizarea informaţiilor statistice relevante şi construcţia unor modele de prognoză, pe baza datelor demografice specifice; calendar: 2007-2010. Concluzii A treia transformare profundă a Şcolii moderne ca sistem public în România, după Spiru Haret şi după comunişti, încă nu a avut loc. Educaţia este proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani, pentru că prin educaţie societatea îşi schimbă infrastructura mentală, iar această schimbare vitală, în concordanţă cu valorile timpului nostru, încă nu s-a produs, după 1989. În viziunea mea, scepticismul utopiei nu-şi are loc. Proiectul este perfect fezabil şi poate fi condus, astfel încît să nu fie perceput ca ameninţare - cu luciditate, cu pragmatism şi cu infinită iubire de Şcoală. Sînt profesionişti ai educaţiei care îl ştiu, îl vor şi îl pot susţine, punînd la dispoziţie expertize în mai multe domenii: educaţie non-formală; educaţia adulţilor; training şi consultanţă; experienţă internaţională; managementul schimbării; leadership transformaţional. "Şcoala pe bune" este un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gîndit să genereze cîştiguri ireversibile - pe termen scurt, mediu şi lung - pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba. Marian Staş este preşedinte al Fundaţiei Codecs pentru Leadership (www.lmt.ro). A absolvit masteratul în administraţie publică la Universitatea Harvard, John F. Kennedy School of Government, este vicepreşedinte al Clubului Harvard România-Moldova. Predă leadership public la SNSPA şi matematici aplicate în administraţie publică la Harvard.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.