Scurt discurs despre eroi

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Scurt discurs despre eroi jpeg

Eroul vechilor ficţiuni epice e aristocrat, ucigaş eminent, poligam, posesor al unui tezaur adunat din prăzi şi daruri. Pînă în ziua de astăzi, virilitatea se măsoară în termeni asemănători, cu trăsături evident înmuiate. Adversarii, de pildă, nu sînt ucişi în luptă, sînt doar bătuţi. Tiparul descris nu-i include pe toţi eroii. Viitorul rege David păzea oile tatălui său cînd a fost ales de Dumnezeu rege al Israelului. Regele Saul, primul monarh al israeliţilor, era cel mai frumos tînăr din ţară şi „mai înalt decît tot poporul“. Corpul lui extraordinar, în absenţa unei naşteri ilustre sau a unei victorii militare, îl recomanda drept stăpîn absolut. În pofida locului ultim în familie, David, fiul cel mai mic al lui Iesei, îşi întrecea fraţii şi tatăl prin curaj şi forţă fizică: ucidea lei şi urşi cu mîinile goale. Înălţarea la rangul suprem în ambele cazuri nu ţinea de inteligenţă, ci de calităţile fizice excepţionale. E

roul războinic nu suferă îndeobşte de complicaţii intelectuale. Nu e un reflexiv. Se defineşte prin actele sale, prin performanţe adesea miraculoase de ordin fizic. Arjuna este, probabil, unicul erou care primeşte din partea unui zeu învăţătura supremă a eliberării, cunoaşterea şi înţelegerea. Eroul războinic comunică cu divinităţi şi sfinţi care-i transmit secretele victoriei asupra vrăjmaşilor sau mijloacele de a ieşi din dificultăţi extreme, nicidecum nu e învăţat să triumfe asupra patimilor.

Acestea fiind spuse, să ne gîndim la eroii spaţiului românesc trăitori în basme, în cîntece epice şi în legendă, în realitatea anistorică a ficţiunii. Fără îndoială eroii dominanţi sînt, încă din copilăria noastră comună, Harap Alb şi enigmaticul anonim al Tinereţii fără bătrîneţe. Toma Alimoş, impus de manualele şcolare, haiduc suferind de singurătate implacabilă, îşi susţine „eroic“ maţele vărsate, dar nimic nu-l califică în clasa eroilor.

Plînsul îndîrjit al nenăscutului, refuzul stăruitor de a se naşte anunţă, în Tinereţe fără bătrîneţe, aspiraţia către condiţia divină, care nu cunoaşte suferinţa, bătrîneţea şi moartea. Plînsul fătului în pîntecele maică-sii se petrece parcă în vederea durerii de a fi muritor. Tinereţea veşnică nu e un cîştig inalienabil în basmul nostru. Ea ţine de un teritoriu strict, în afara căruia există bătrîneţea şi moartea, de un tărîm stăpînit de zîne şi păzit de fiarele pădurii. Fiarele şi zînele sînt aşezate în afara umanităţii. Eroul uman, acceptat cu bucurie într-un soi de paradis unde codrul înlocuieşte grădina, îşi pierde memoria, sursă a dorului, a dorinţei de întoarcere în umanitate. Învierea memoriei produce drumul spre moarte. Să ne gîndim că eroul de basm se întoarce cu regularitate acasă. Victoria lui înseamnă transferul în lumea noastră a fetelor răpite, dar şi al lucrurilor furate din lumea de dincolo. Învingătorul nu rămîne niciodată dincolo. Singular şi enigmatic se arată destinul celui care nu poate aduce acasă nemurirea şi se întoarce să descopere moartea. Creştineşte vorbind, nemurirea se cîştigă prin moarte. Drumul invers, de la nemurire la moarte, pare un eşec, mai ales că o absenţă mai lungă de acasă a eroului, o întîrziere în redescoperirea locurilor ruinate ale naşterii sale, ar fi dus la moartea morţii sale personale, deci la o nemurire indestructibilă.

Cîntecele bătrîneşti, baladele pun în joc zeci de viteji cu o existenţă simplă în care actul proeminent este tăierea adversarului cu sabia. Voinicii sînt despicători prin excelenţă, trăiesc prin sabie. Cunoscuţi doar de folclorişti şi etnologi, ei rămîn în paginile colecţiilor fără să ajungă eroi naţionali. Gruia lui Novac este probabil singurul intrat în conştiinţa publică. Ţintele lui maritale, zîne sau fete sălbatice, aduc aminte de eroii clasici homerici şi biblici, aflaţi în relaţii familiare cu divinul, favoriţi ai zeilor sau ai Dumnezeului unic sau, dimpotrivă, pedepsiţi de nemuritori. Merită să cităm capacitatea enormă de ingestie a lui Gruia. În gura şi în pîntecele lui intră trei buţi cu vin, trei vaci belite şi trei cuptoare de pîine, soarbe vadra ca dintr-o gustare şi îmbucă o pită dintr-o înghiţitură.

Făptură înspăimîntătoare şi admirabilă, eroul e definit de excesele care îl scot din rînd. În anii socialismului funcţionează un mod al eroismului necunoscut pînă atunci. Sînt proclamaţi „eroi ai muncii socialiste“ cei care produc cantităţi imense de obiecte, „spărgătorii de normă“. Mama producătoare de copii în număr impresionant era declarată mamă eroină. Într-adevăr, eroul canonic este spărgător de normă, monstruos prin cantităţile enorme de mîncare şi băutură ingerate, prin numărul duşmanilor ucişi, prin sexualitate extraordinară. Vlad Ţepeş devine legendar prin cruzimea cu care pedepseşte chiar delicte minore, cum ar fi lenea unei neveste. Domnitorul îi ucide pe toţi cei care se abat de la normă, el însuşi fiind anormal prin aceasta. Erou militar şi politic, Ştefan cel Mare ucidea turci, zidea mînăstiri, iubea femeile. Poate părea o prezentare caricaturală, dar voievodul asistat în luptă de îngeri şi sfinţi este, fără îndoială, eroul complet, în care războinicul se întîlneşte cu sfîntul protector şi după moarte al României, iar în timpul vieţii în egală măsură curmător de vieţi şi constructor. Chiar mînia lui faimoasă este comparabilă cu furor al războinicilor romani, irlandezi şi islandezi. Mulţi români contestă sanctificarea lui Ştefan, invocînd nesaţul lui sexual; doar că domnitorul nu era sfînt prin asceză. Vărsător de sînge şi iubăreţ, asupra lui Ştefan stătea mereu o aripă preaînaltă.

Închei spunînd că emblemele neamului tratate cu religiozitate de manualele şcolare, de poeţi şi filozofi, sînt pînă azi un păstor fără nume, care-şi construieşte în colinde moartea dintru ale sale – fluier, glugă, lance – şi rămîne definitiv în afara societăţii umane, între cîini şi oi, „la marginea lumii“, un „străinel“, şi un meşter zidar, arhitect am spune astăzi, care nunteşte după moarte cu soţia lui: se preface în fîntînă „cu lacrimi sărate / de Caplea vărsate“. Nimic războinic în toate acestea; totuşi, ieşirea magnifică dintre oameni a ciobanului, proiectarea lui, fie între munţi şi stele, fie între oi şi cîini, în nici un fel într-un ţintirim printre consăteni, străinătatea ciobanului, este eroică, după cum şi meşterul care visează, se roagă producînd miracole, sacrifică, zboară şi izvorăşte din piatră este un erou. 

Şerban Anghelescu este antropolog.

Foto: M. Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.