Sexul și stomacul

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Frica lui Putin jpeg

Pînă nu demult, și chiar și azi în unele locuri și cercuri mai conservatoare, păcatul esențial al vieții de zi cu zi era legat de sex. „Fructul oprit“, cu toate că, strict, fusese o interdicție alimentară, părea să se refere  la sexualitate (deși celebrul pasaj din Facere nu spune deloc așa ceva). Adulterul era, firește, un păcat greu, ca și ceea ce se numea „desfrînare“ – concubinajul fără ceremonia căsătoriei, sexul în grup, schimbarea partenerilor etc. Divorțul era interzis de catolici și dificil la protestanți. Măsurile anticoncepționale – cîte erau – erau privite chiorîș, căci sugerau sex de plăcere. Nuditatea era prohibită. Nu mai vorbim despre ceea ce altădată se numeau „perversiuni“: homosexualitatea (fie activă, fie pasivă), lesbianismul, transsexualitatea, bisexualitatea, masturbarea și ce-o mai fi. De fapt, în mediile creștine mai rigoriste, chiar și sexul soților era tolerat doar cu anumite condiții: să fie cît mai lipsit de plăcere posibil (mai ales în ceea ce privea femeia), să aibă strict ca scop procreația, să evite orice ar fi putut sugera o „perversiune“. Cum se știe, în creștinătatea tradițională sexul marital era văzut (de la Sf. Paul, cel puțin) ca un rău mai mic, o concesie făcută naturii căzute a omului; preferabilă ar fi fost castitatea.

Azi, în lumea postmodernă, cel puțin, am depășit aceste „prejudecăți“: mai vechile „perversiuni“ se numesc „opțiuni“ și e interzis legal și moral a le incrimina în vreun fel, căsătoria face loc tot mai des concubinajului, adulterul e tradus în termenii unei noi „experiențe“, limbajul, moda, literatura, filmul au aruncat peste bord majoritatea tabuurilor sexuale, nuditatea e cool. Dar, curios, sentimentul omenesc al păcatului, convingerea că, într-un fel, nu sîntem în regulă cu viața noastră cotidiană, n-a dispărut, ci numai s-a transferat într-o altă sferă a existenței – în domeniul alimentar. „Fructul oprit“ a devenit ceea ce, literal, părea să fie de la început: ceva bun de mîncare. (Sigur, și lăcomia alimentară era un păcat pe vremuri, dar unul incomparabil mai mic decît cel sexual.)

Azi e în regulă dacă ți-ai lăsat nevasta ori bărbatul, dacă trăiești cu cine-ți place fără taina căsătoriei ori ești homosexual, ori ai copii din afara căsătoriei. Divorțul e o banalitate, adulterul aproape la fel. În schimb, e suspect să fii gras. Sugerezi că te complaci în răsfățuri culinare nesănătoase. Că nu dai atenție ecologiei. Arăți că nu‑ți pasă de suferințele animalelor. Carnivorul, cică, se face vinovat nu doar față de el însuși, dar și față de comunitate, de omenire, de planetă. Glutoneria noastră ne face obezi, diabetici, predispuși la boli cardiace. Mai ales așa-numitele „sărbători“ au devenit niște chiolhane prelungite și inutile. Sîntem mustrați că mîncăm și bem mult peste necesități, apoi ajungem la Urgență, împovărînd sistemele de sănătate publică, văduvindu-le de resurse pentru cei cu adevărat în nevoie. Mai grav, zice-se, e că risipim ceea ce nu putem îngurgita, cînd încă sînt atîția oameni săraci. Milioane de tone de mîncare se aruncă zilnic în „țările civilizate“. Inundăm mediul cu cartoane, cutii, ambalaje de plastic, pungi folosite pentru transportul mîncărilor noastre. Dar și mai grav e că nesațul nostru se face pe seama a milioane de sărmane ființe necuvîntătoare. Și, ticăloșii de noi, nu ne oprim la porci, la viței, la miei, la bietele găini și gîște: gurmandiza noastră nesecată poftește și pești de toate felurile, crustacee ori moluște. Încet-încet, am secătuit rîurile, am epuizat oceanele, iar pentru a satisface poftele noastre fără limite, creștem nefericitele animale industrial, fără libertate, soare, mișcare. Extragem proteine din chinul lor. Dar relele noastre nu se opresc aici: atît de multe vite produc uriașe cantități de gaze de seră, „amprenta noastră de carbon“ e imensă. Pășunile și terenurile agricole au condus la dispariția multor păduri, adică la distrugerea habitatelor naturale ale animalelor și plantelor. Mii de specii dispar zilnic, fiindcă nu ne mai săturăm de biftec. Planeta e în pericol, a șasea extincție se apropie vertiginos.

Și fiindcă sîntem atît de păcătoși, au apărut și cenzorii morali care să ne certe în numele noii religii a mediului: veganii și activiștii de mediu, printre care a ieșit în evidență recent tînăra Greta Thunberg, ultimul avatar al urii de sine. În alte timpuri, ea ar fi imitat-o pe Sf. Tereza prin rigorism ascetic, încercînd să stîrpească în ea și în cei din jur orice umbră de concupiscență sexuală; azi cere imperativ de la familie și de la lumea întreagă să ne reducem „amprenta de carbon“ mîncînd semințe și călătorind cu trenul.

Concluzia este că nu încetăm să fim în dezacord cu noi înșine: condiția umană este să ne știm vinovați pentru plăcerile noastre, în neregulă, trăitori în rău. Diferă doar materia acestuia, în funcție de circumstanțele istorice: ieri eram îndemnați mai ales să fugim de carne în sens simbolic, azi – de carne în sens nesimbolic. Pe atunci, păcatul era să fii homo, azi – să nu fii eco.

În esență, cîndva omul se știa decăzut mai ales fiindcă avea sex; în zilele noastre – culpa mare e că are stomac.

(articol publicat în nr. 829, 9 – 15 ianuarie 2020)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.