Sinistra stîngă

Cornel BAN
Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În discursurile culturale cele mai influente din spaţiul postcomunist, asocierea valorilor stîngii sociale cu autoritarul socialism de stat a fost unul din mecanismele cele mai populare de "ruşinare" simbolică a discursului de "stînga". Ororile cît se poate de reale ale neostalinismului Europei de Est, naivităţile prosovietice ale multor intelectuali-vedetă din Occidentul postbelic, dar şi violenţa politică postcomunistă cu baza naţionalistă, din unele ţări din regiune, au servit, din acest punct de vedere, ca elemente de fundal ale acestei culpabilizări "la calup". Prin contrast, cînd aţi văzut ultimul articol în româneşte care să vorbească despre rolul stîngii democrate la obţinerea multora din drepturile politice şi civile de care ne bucurăm azi, ca să nu mai vorbim despre recunoaşterea contribuţiei economiei politice a social-democraţilor suedezi din deceniul patru la cei cincizeci de ani de prosperitate economică şi progres social fără precedent ale Europei postbelice? O etichetă mai recentă asociată în România cu stînga este cea a "corectului politic", adică a intelectualului sedus de scriptura stîngii zis "postmateriale", produsă de mişcarea '68 din Occident (antidiscriminare, ecologie, secularism militant etc.). Faptul că adesea "corectul politic" este, sub pojghiţa de Adorno şi Marcuse, un hedonist (neo)liberal într-o discuţie despre dosarele sociale ale pieţei reglementate minimal, nu este chiar total lipsit de importanţă. Căci, prin contrast cu mult mai puţinii adepţi ai stîngii sociale, faptul că mulţi din stînga "postmaterială" nu chestionează legitimitatea cu care se desfiinţează servicii publice sau se adoptă prevederi fiscale regresive social, le aduce adesea solidarizarea intelectualilor liberali, cel puţin în cauzele corecte politic "sigure", pe care le susţine şi The Economist. Ce s-ar putea spune însă despre viitorul spaţiului de afirmare publică a multor intelectuali români care se simt apropiaţi de discursul propus de felurite nuanţe de stînga, dar care ezită să "iasă din dulap" din cauza genului de constrîngeri structurale pomenite mai sus? Se pot schiţa cîteva puncte de reper. Notabilă este, din acest punct de vedere, deschiderea reprezentată de apariţia de publicaţii (tipărite şi electronice), dar şi de mici edituri - înfiinţate de tineri universitari, artişti sau studenţi - sincronizate cu ultimele dezbateri din stînga intelectuală occidentală (îmi vine în minte grupul din jurul revistei şi editurii clujene Idea). Remarcabilă este şi mobilizarea fără precedent a studenţilor din ultimele generaţii în campanii de dezvoltare durabilă (campania împotriva îmbăierii în cianură a Roşiei Montane este de departe episodul cel mai spectaculos) sau în mişcări sociale abia remarcate de presă pentru acces egal la educaţie sau împotriva privatizării spaţiului public. Poate şi mai important este faptul că parcurgerea programelor congreselor internaţionale de specialitate din ştiinţele sociale, dar şi a jurnalelor şi editurilor de specialitate care contează pe plan internaţional, relevă o integrare, fie sceptică, fie ospitalieră, dar aproape întotdeauna competentă, de către o nouă generaţie de doctoranzi şi universitari români, a titlurilor clasice şi contemporane ale teoriei critice de inspiraţie neo sau postmarxistă. Consecinţa acestei sincronizări intelectuale nu poate fi decît o creştere a costului cu care stînga intelectuală se va elibera de genul de stereotipuri schiţate mai sus. Cu privire la integrarea europeană, efectul acesteia va fi cu siguranţă unul ambiguu. Pe de o parte, faptul că decuparea simbolică a stîngii democrate de construcţia europeană a ultimilor treizeci de ani, şi mai ales de procesul de lărgire al UE, în care socialiştii au furnizat sprijinul cel mai constant, este o operaţie fără sorţi de izbîndă. E probabilă încorporarea semanticii stîngii devenită mai accesibilă în conceptul de "europenizare". Pe de altă parte însă, prin unele lentile ale dreptei intelectuale din est începe deja să se vadă o UE populată de foşti "troţkişti, anarhişti, maoişti şi pacifişti pe banii Moscovei" care, la demonstraţiile din juneţe, se comportau "necivilizat" cu forţele de ordine şi care, la vîrsta mijlocie de comisar european, aruncă resentimentar înspre Estul neînduplecat şi băţos cu "ukazul comunitar". Istoria rămîne, aşadar, cît se poate de departe de sfîrşitul ei, pictat în nuanţele de gri al bipartizanatului ideologic din Occidentul anilor '90. Într-un moment în care lupta pentru supremaţie dintre modelele social-democrate date de Europa continentală, pe de o parte, şi cele liberale, date de spaţiul anglo-saxon, pe de altă parte, este departe de a se fi terminat cu victoria celui din urmă, sînt înclinat să pariez că dimensiunea prezenţei publice a intelectualului de stînga din noile ţări membre va fi o variabilă deloc neglijabilă a rezultatului acestei confruntări.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.