Societatea civil(izat)ă

Elena CALISTRU
Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Societatea civil(izat)ă jpeg

Niciodată nu s-a vorbit despre societatea civilă mai mult decît în ultimii doi ani – cumva, odată cu retorica privind statul paralel, a început și în România un discurs anti-„OeNGheuri“. În vreme ce într-o parte a spațiului politico-mediatic societatea civilă pare să devină țintă și vinovată pentru toate relele țării, într-o altă parte a spațiului public se întîmplă un mic miracol care ține de maturizarea democrației și de apariția unei societăți civile active și care își asumă rolul de critic al derapajelor politicului. Cum am ajuns aici și ce înseamnă asta?

Învinovățirea ONG-urilor nu este nouă, însă pînă acum era mai degrabă o retorică ce ținea de cazuri punctuale și nu ajunsese în discursul mainstream. Nici discursul cu privire la finanțarea de la „agenturile străine“ care vor să destabilizeze România nu este nou. Cu atît mai puțin originală este identificarea unora dintre oamenii din societatea civilă ca fiind actor principal în conspirații globaliste – vedem același film derulîndu-se în Turcia, Ungaria sau alte state din regiune.

Noutatea este că în ultimii ani acest discurs a luat amploare și este îmbrățișat de oameni de prim rang sau duce la inițiative legislative menite să controleze acest spațiu. Cînd ne întrebăm de ce s-a ajuns aici trebuie să evităm o explicație-capcană în oglinda celei de care sîntem acuzați – adică să ne imaginăm o acțiune coordonată la nivel regional în care liderii politici învață unii de la ceilalți cum e cel mai bine să ataci societatea civilă sau cum să încerci să îi limitezi acțiunile. Sigur, nu exclud valoarea de inspirație a unor discursuri sau acțiuni din democrații devenite iliberale în jurul nostru, însă motivul pentru care societatea civilă este din ce în ce mai atacată trebuie căutat în altă parte.

Dincolo de diferențe vedem în România, Ungaria și Polonia un peisaj politic similar – partide cu majorități confortabile și opoziții politice slăbite, răsfirate sau lipsite de vlagă. Cînd o putere cocoțată sus pe acoperișul democrației liberale începe să îi dărîme pilonii de susținere (Justiția, statul de drept, drepturile cetățenești), o parte a societății civile și a presei începe să acționeze ca un contrafort pentru a compensa lipsa de forță a unei opoziții care nu face față (sau nu vrea să facă) acestui asalt. Consecința imediată este că societatea civilă ajunge să fie percepută de putere drept adevărata opoziție. Și încep atacurile: ONG-urile sînt defăimătoare de țară și neam, se perorează despre finanțarea „din afară“ a acestora, este promovată o legislație care să le intimideze sau care le îngroapă, pur și simplu, în birocrație.

Acum o veste bună. În tot acest asalt, societatea civilă se maturizează și devine mult mai sofisticată decît ar fi putut fi la începuturile democrației noastre.

În primul rînd, societatea civilă nu mai reprezintă organizațiile „tradiționale“ de pînă la aderarea la Uniunea Europeană – munca lor, extrem de valoroasă, însemna mai curînd importarea unor standarde și bune practici din democrațiile consolidate. Într-o lume în care aspirațiile societății erau oricum îndreptate spre o tranziție către democrație, nu avea rost ca resursele și energiile să fie îndreptate către educarea și mobilizarea societății, ci mai curînd spre presiunea asupra factorului politic și împingerea voinței politice spre consolidarea unei societăți moderne. Acelea erau vremurile și cred că trebuie să privim înspre ele cu înțelegere și să le punem în context. Organizațiile apărute post-aderare la UE sînt (și trebuie să fie) îndreptate însă mai curînd spre societate, către mobilizarea cetățenilor și educarea lor în spiritul valorilor civice și identificarea unui rol în echilibrarea deciziilor politice.

În al doilea rînd, societatea civilă nu mai reprezintă doar ONG-uri, ci o sumedenie de grupuri informale, grupuri și mișcări civice, alianțe și coaliții. Aceasta este o evoluție normală, care ține de maturizarea societății. Unele dintre aceste mișcări au doar un rol punctual – cum ar fi, spre exemplu, oprirea unui proiect minier. Altele, sînt difuze și urmăresc mai curînd alianțe și manifestări care sancționează decizii ale puterii politice. Această „dezorganizare“, alianțele-hibrid între grupuri informale și organizații, acțiunile ad-hoc sînt normale și țin de o societate dinamică, ce nu mai poate fi pusă să stea cuminte în categorii bine definite. Cred că acesta este un lucru care dezorientează o putere politică și o administrație care încă nu par să fi înțeles pe deplin această dinamică. Este motivul ridicol pentru care nu își pot imagina cum ar putea o mișcare fără lideri să ducă la proteste cu sute de mii de oameni. Sau acela pentru care își imaginează că pot vîna „finanțări venite din străinătate pentru tentative de lovituri de stat“. Îi putem bănui de ticăloșie sau de mimetism în discurs, însă cred că explicația e mult mai simplă – pur și simplu, nu înțeleg această societate nouă. 

Elena Calistru este președinte și co-fondator al asociației Funky Citizens.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.