Soldaţii: 70% realitate şi 30% ficţiune - interviu cu scriitorul Adrian SCHIOP

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Soldaţii: 70% realitate şi 30% ficţiune   interviu cu scriitorul Adrian SCHIOP jpeg

Aţi fi putut să scrieţi Soldaţii dacă nu v-aţi fi dus să staţi în Ferentari? Şi dacă da, cum aţi fi făcut-o? Ce aţi fi ratat în mod major? 

Aş fi ratat tot şi, în primul rînd, feeling-ul. Nu ştiu să fac ficţiune, pot doar să fabulez pe marginea unor lucruri care mi s-au întîmplat. Hai, poate o povestire aş fi capabil să scriu, trăgînd rău de mine – dar un roman în nici un caz. 

Cum funcţionează în cazul dvs. partea de familiarizare cu mediul în care vă plasaţi povestea? Dacă ar fi să vă gîndiţi în procente, cam cît e documentare şi cît e ficţiune? Şi cum le dozaţi? 

Depinde cît stau pe o carte. La primele două romane am stat cinci ani pe fiecare şi procentul de ficţiune a tot crescut, deci raportul acolo e de 50% ficţiune şi 50% realitate. Ceea ce a fost o greşeală, pentru că tot şlefuindu-le am pierdut

-ul, m-am mistificat şi falsificat prea mult şi au ieşit prea uscate. Pe ultimul l-am dat din stomac, cu un procent, să zic, de 70% realitate şi 30% ficţiune. 

Modelul scriitorului care vrea să aibă experienţa directă a lumii despre care scrie nu e prea des întîlnit la noi. Ţine mai degrabă de modelul americănesc. Care au fost fricile dvs. cînd aţi decis să vă mutaţi în patria manelelor? 

Că o să iau bătaie, că o să fiu jefuit etc. Ceea ce nu s-a întîmplat, în primul rînd pentru că oamenii din Ferentari nu sînt nişte sălbatici, apoi pentru că m-au luat de ciudat şi m-au lăsat în pace. 

Şi care au fost spaimele legate de roman? 

Spaima că mă expun prea mult, că mă arunc prea tare cu unele afirmaţii. Mi-a fost de asemenea teamă că nu o să le placă colegilor mei de la doctorat, majoritatea activişti romi, că or să-mi reproşeze viziunea prea negativistă şi unele afirmaţii prea tranşante, prea dure. Ceea ce nu s-a întîmplat, Ciprian Necula a zis că prezint realitatea/lucrurile cum sînt, iar Nicoleta Biţu – că naratorul meu e cam elitist, îl ia cam de sus pe Alberto, dar că e literatură, şi literatura nu se judecă cu instrumentele cu care judeci un articol de presă. Cel mai frică mi-a fost de reacţia lui Vasile Ionescu, un activist rom din vechea generaţie, care e un tip mai dur, care nu menajează – dar din fericire i-a plăcut cartea, a zis că naratorul meu se salvează prin onestitate. 

Are nevoie cititorul să ştie că ce citeşte e după un caz real? Funcţionează mai bine formula asta? 

Cu siguranţă. Anii ’80-’90 au fost dominaţi de o estetică postmodernă în toate artele, încît totul devenise ficţiune, fabulaţie, joc – şi s-a ajuns la saturaţie cu ludicul şi lipsa oricărei angajări sau fome de responsabilitate faţă de realitate. Anii 2000, pornind de la manifestul Dogma din 1996, marchează reculul, întoarcerea la responsabilitate, adevăr, în fine la toate marile categorii pe care postmodernismul le-a discreditat. Pe scurt, la o formulă realistă. Oamenii au nevoie nu doar să fie distraţi, vor să fie informaţi, să ştie că ceea ce citesc sau văd (în cazul cinematografiei) nu e doar posibil, în sensul lui Aristotel, ci că s-a întîmplat realmente. Faptul de a se fi întîmplat dă greutate. 

Dacă vecinii dvs. cartier ar fi citit romanul, ce credeţi că v-ar fi reproşat? 

Habar n-am… Că dau în gît chestii, că mint la altele, că fac caterincă de lucruri pe care ei le respectă. 

Rămîneţi cu proiectele viitoare în aceeaşi zonă a documentării realităţii pentru ca apoi să ajungeţi la ficţiune? 

Cred că da. Aş vrea să renunţ la formula asta autoficţională, să dau pe post şi experienţe ale altora, fără interfaţa semificţională a naratorului Adi Schiop. Dar nu ştiu dacă mă ţine.  

a consemnat Ana Maria SANDU  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.