Somon şi gazon

Claudia Mariela TRĂNCUŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am copilărit în acest sat de cîmpie. Îi ştiu obiceiurile, mirosurile şi rostul. În momente de nostalgie, caut pe străzi şi prin curţi lucruri mărunte, pe care le-am interiorizat: mirosul de mămăligă arsă, de rufe fierte în leşie, de zarzăre sau de must. De iarbă cosită. 

Mi-e dor de imaginea fumului ce iese pe coşuri, de uliţe pline de ceaţă şi de sănii. 

Astăzi, casele nu mai au hornuri şi ferestre cu tocuri de lemn văruit. Şi nu mă mai privesc ghiduşe de după uluci. Mă sfidează de la ultimul etaj, mă înfruntă mîndre de după suliţe de fier negru, forjat. Multe nu au hornuri. Moşii de plastic stau spînzuraţi la balcoane privind curţile pustii. Nici ţipenie de om, nici muget sau măcănit. Linişte şi beton perfect lustruit şi luminat de becuri şi beculeţe. Vara, peticele de gazon dintre betoane sînt udate, periate şi frezate cu aceeaşi dăruire cu care bunica mea îşi uda grădina de legume. Picior de copil desculţ nu calcă pe gazon cu neobrăzarea noastră pe troscotul de altădată. Doar piscinele de plastic au voie la bătătorit gazon. Căruţele decorative au rămas şi iarna afară. La fel, leagănul şi băncile, foişorul şi BMW-ul. 

Intru într-una din vile. Interiorul nu-mi aminteşte de nimic din trecutul rural. Parchetul lustruit, canapelele de piele albă, scara interioară cu balustrade alunecoase. Bucătăria s-a adaptat cerinţelor de confort şi prosperitate. Nici o oală nu mai fierbe, nici un miros de sarmale nesănătoase nu mă îndeamnă la excese culinare. Din plita electrică doi somoni uriaşi aşteaptă să-mi dea acizii omega pentru sănătate. Lîngă ei, nişte chestii lucitoare comandate de fiica gazdei după vizionarea unei emisiuni de la Paprika Tv. Chestiile lucitoare sînt creveţi. Mai e nevoie să vă spun că nimeni nu prea a ştiut cum să prepare toate aceste bunătăţi? Creveţii erau fierţi, şi atît. Iar somonii făcuseră o baie în chili, ceea ce le schimbase gustul cu totul. Aşa că mare parte din mîncare a rămas aproape neatinsă. La un moment dat, din portbagajul maşinii au apărut şi două torturi comandate la oraş. Între bucata de somon şi felia de tort, gazdele făceau planuri pentru a doua zi. A devenit obicei mersul la patinoarul din Drumul Taberei şi vizita la Afi Cotroceni. Privind la luminiţele din bradul de plastic, gîndeam că în copilăria mea (adică acum vreo 30 de ani), în prima zi a noului an plecam cu sorcova, iar părinţii nu elaborau programe de călătorii pentru a-mi alunga „starea de spleen“. Şi nici nu aveau deliberări cu privire la cadou: tabletă sau iPhone. 

Am părăsit casa gazdei mele hotărîtă ca la întoarcerea spre casă să nu mai dau atenţie nici unei vile. Ocolesc cu grijă străzile pe care ştiam că sînt foarte dese. Dacă văd de departe lumini puternice de beculeţe colorate, mă opresc şi schimb drumul. Întunericul e semnul că mă aflu în faţa sărăciei. Căsuţa de-abia se zăreşte prin gard. Un fum firav arată că e locuită. Încerc să-mi imaginez ce bucate sînt pe masă în casa aceea. ,,Da, retrogrado, după ce te-ai înfruptat cu somon visezi la jumări?“ Retrogradă sau ipocrită. Poate doar o stare amestecată. Aşa – ca lumea asta în care trăim. Lîngă betonul cu gazon, însă, ţi se face dor de cîmpul cu buruieni, iar somonul te face să te simţi vinovat de trădarea porcului. 

S-au produs însă schimbări. Ele coexistă cu ceea ce e veşnic în satul românesc. Opulenţă şi lux alături de sărăcie şi mizerie. Gazon şi somon, pe de-o parte. Jumări şi zeamă de varză, pe de altă parte. Contrastul. Acesta e veşnic. Să fie contrastul farmecul acestei ţări mereu surprinzătoare, triste şi pline de umor? Cum ar fi însă ca fiecare sat românesc să se acopere cu vile, iar fiecare curte să fie un gazon? Am fi de nicăieri şi de peste tot. Satele unora dintre noi ar trăi doar în amintire, iar copiii ce se vor naşte ar vedea doar în poze resturi de ţară.

Plimbarea prin sat se termină în casa părintească. Pe plita cu lemne a mamei fierbea o ciorbă de bureţi (organe de porc), iar colacii aşteptau calzi în coşniţa pregătită pentru cimitir. Era cald şi bine, aşa cum cald şi bine va fi pentru orice copil întors acasă, indiferent că aceasta e una cu horn sau cu gaze, cu somon sau cu porc.

Claudia Mariela Trăncuţă este profesoară de istorie la Şcoala generală din satul Cartojani, judeţul Giurgiu.

Foto: S. Cazacu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.