Stabilă şi solidară, de voie, de nevoie

Raluca POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Stabilă şi solidară, de voie, de nevoie jpeg

Familia reprezintă un suport fundamental şi deţine o importanţă majoră pentru români. Toate cercetările indică faptul că familia ocupă primul loc în vieţile indivizilor, indiferent de gen, vîrstă sau de status-ul socio-economic. Ca şi în trecut, cei mai mulți dintre conaționalii noștri consideră în continuare că familia este cel mai important reper în vieţile lor, principala sursă de satisfacţie şi de sprijin.

O astfel de atitudine nu are nimic special: și pentru indivizii din alte ţări familia este cea mai importantă. Românii au, însă, un nivel foarte ridicat şi constant în timp al ataşamentului, în ciuda transformărilor profunde care au avut loc la nivelul familiei. Deşi confruntată cu multe provocări economice şi valorice cărora a trebuit să le facă faţă, familia a rămas o instituţie socială la fel de solidă. Desigur că familia de astăzi nu e la fel ca aceea de dinainte de 1990 şi nici măcar ca aceea din anii 2000 – i s-au modificat structura, funcţiile, standardul economic şi stilul de viaţă –, însă majoritatea românilor o valorizează la fel şi se bazează pe ea, poate chiar mai mult decît în trecut.

Caracteristici demografice

Conform datelor de la recensămîntul din 2011, 46% din populaţia României este căsătorită. Aproape 30% din bărbaţi şi 18% din femei nu au fost căsătoriţi niciodată. Ponderea femeilor divorţate este de 5,9% şi a bărbaţilor de 4,5%. Ponderea femeilor văduve este de asemenea mai ridicată comparativ cu cea a bărbaţilor (18% faţă de 5%), pe fondul speranţei de viaţă mai ridicate la femei.

Modelele familiale alternative nu deţin o pondere importantă. Uniunile consensuale sînt mai degrabă opţiuni provizorii. La recensămintele din 2002 şi 2011 s-au înregistrat 3-4% uniuni consensuale. Estimările pe baza datelor de anchetă sînt mai mari (merg pînă la 7-8%), însă, chiar şi în aceste condiţii, procentul este mult inferior ţărilor occidentale.

Dimensiunea medie a gospodăriei în România este de 2,66 persoane, în scădere faţă de valoarea de 2,92 membri de la recensămîntul din 2002. Familiile extinse, multigeneraţionale, reprezintă o minoritate (7% din totalul gospodăriilor), dar deţin o valoare crescută comparativ cu restul ţărilor europene. Modelul familial cel mai răspîndit este cel al cuplurilor cu un copil, peste jumătate dintre familii fiind de acest tip.

Românii se căsătoresc mai tîrziu decît în trecut, dar nu neapărat mai puţin. Rata nupţialităţii este în continuare peste media europeană, fără să se poată vorbi de o tendinţă descendentă clară: pornind de la 8,3 căsătorii la mia de locuitori în 1990, nupţialitatea ajunsese la 5,85 căsătorii la mie în 2001, pentru ca pînă în 2007 să crescă a-brupt la 8,8 la mie, iar în prezent să fie din nou 5,9 căsătorii la mia de locuitori.

Dacă nupţialitatea a avut o evoluţie mai degrabă oscilantă, vîrsta medie la prima căsătorie înregistrează o tendinţă ascendentă clară. În anul 2015, aceasta este de 27,4 ani pentru femei şi de 30,6 ani pentru bărbaţi, în creştere cu cinci ani şi jumătate faţă de 1990, la ambele sexe.

În ciuda opiniei care domină discursul public şi politic cum că familia românească este în pericol să se destrame, divorţialitatea se caracterizează printr-o mare stabilitate în timp şi se situează la un nivel mediu, chiar scăzut în Europa. Ea are aceleaşi valori (între 1,2 şi 1,7 divorţuri la mia de locuitori) încă din anii 1960 în România. În 2015 este de 1,42 divorţuri la 1000 de locuitori, exact cît era şi în anul 1990.

Conaționalii noștri au mai puţini copii decît în trecut, pe care îi fac la vîrste mai înaintate. Nivelul de trai scăzut este unul dintre factorii care conduc la concentrarea resurselor părinţilor pentru îngrijirea unui singur copil, însă la această tendinţă contribuie şi schimbările valorice mai generale, întîlnite în majoritatea societăţilor contemporane. Rata totală a fertilităţii a scăzut de la 1,83 copii pe femeie în 1990 la 1,58 copii pe femeie în 2015, fiind o valoare medie la nivel european. Se poate constata o uşoară redresare a fertilităţii în ultimii ani comparativ cu începutul anilor 2000, cînd s-a atins şi minimul istoric (1,27 copii pe femeie în anul 2002). Vîrsta medie la prima naştere în România este de 27 de ani, cu aproape cinci ani mai ridicată faţă de 1990, dar rămîne una dintre cele mai scăzute din Europa (media europeană fiind de peste 30 de ani).

Majoritatea copiilor se nasc în interiorul familiilor legal constituite, nu în familii alternative, cum se întîmplă în multe ţări din Europa. Naşterile în afara căsătoriei reprezintă 31% din totalul naşterilor, valoarea fiind sub media UE de 40%, dar aproape dublă faţă de valoarea de 17% din 1993, cînd s-a înregistrat prima dată la noi acest indicator. În unele ţări naşterile în afara căsătoriei reprezintă chiar majoritatea (de exemplu, Bulgaria – 58%, Slovenia – 58%, Norvegia – 56%, Suedia – 55%, Danemarca – 54%, Portugalia – 51%).

Familia tipică din România este aşadar familia legal constituită, care se întemeiază relativ devreme (comparativ cu alte ţări din Europa) şi care are puţini copii (de regulă, unul singur). Uitîndu-ne în dinamică la ce s-a schimbat în toată perioada de după Revoluţie, putem spune că indivizii se căsătoresc mai tîrziu, divorţează aproximativ în aceeaşi măsură ca în trecut, fac mai puţini copii, la vîrste mai înaintate, şi trăiesc în gospodării mai restrînse. O parte în creştere preferă modelele alternative de familie, fără să reprezinte însă o tendinţă de schimbare semnificativă în societate.

Relaţiile de familie

România menţine modelul relaţiilor strînse dintre generaţii prin care se caracteriza şi în trecut. Peste jumătate dintre părinţi declară că se văd aproape zilnic cu copiii lor, deşi nu locuiesc în aceeaşi gospodărie. De asemenea, peste jumătate dintre copii declară că se văd cu părinţii cu care nu mai locuiesc împreună cel puţin o dată pe săptămînă. Frecvenţa contactelor este mai ridicată decît în ţările Europei vestice, la nivele asemănătoare cu celelalte state estice. Totuşi, cele mai frecvente contacte părinţi-copii se întîlnesc în ţările sudice (Italia, Grecia, Cipru, Spania şi Malta), modelul familiei foarte unite din aceste ţări fiind deja un clișeu, inclusiv la nivelul opiniei publice.

Contactele sînt relativ frecvente şi cu celelalte rude, peste 40% declarînd că se văd şi peste 60% că vorbesc prin telefon sau Internet cel puţin săptămînal. Prietenii şi vecinii joacă, de asemenea, un rol important în viaţa indivizilor, România înregistrînd cea mai ridicată pondere la frecvenţa contactelor directe cu aceştia: 68% se văd aproape zilnic, aproape 90% cel puţin o dată pe săptămînă.

Viaţa domestică

Modelul preferat de români este familia egalitară, în care nu contează cine conduce şi deciziile sînt luate de comun acord între parteneri. Tradiţionala diviziune a muncii domestice în funcţie de gen este menţinută, dar cu diferenţe mai mici decît în trecut şi la nivele medii în context european. Femeia este în continuare mai implicată în responsabilităţile casnice, dar are şi o putere de decizie mai ridicată în privinţa administrării lor.

Şi bărbatul este destul de implicat în treburile gospodăreşti, în special în cele legate de îngrijirea persoanelor dependente. Peste jumătate dintre români (68% din femei şi 41% din bărbaţi – diferenţa de gen de 17 puncte procentuale fiind cea mai scăzută din UE) sînt implicaţi în prepararea hranei şi în alte treburi casnice. Aproximativ o treime dintre indivizi sînt implicaţi zilnic în îngrijirea copiilor, valoarea fiind la nivelul mediei europene. 8% declară că se ocupă cu îngrijirea vîrstnicilor sau a persoanelor cu dizabilităţi ca activitate curentă, valoarea fiind, cu excepţia Spaniei şi Lituaniei, cea mai ridicată din UE.

Egalitatea de gen din gospodăria românească este însă o egalitate „de nevoie“, forţată de nivelul de trai scăzut. Muncile casnice sînt performate de către membrii familiei pentru că românii nu îşi permit să apeleze la servicii specializate. Grădiniţa este singurul serviciu public larg accesat, externalizarea sarcinilor domestice fiind mai degrabă o excepţie (de exemplu, mai puţin de 5% apelează la o bonă sau la servicii de menaj).

În ciuda implicării în gospodărie, şi deci a petrecerii unui timp îndelungat aici, cea mai importantă problemă resimţită este chiar aceea a timpului petrecut în familie. Peste 40% consideră că petrec prea puţin timp cu familia, valoarea fiind cea mai ridicată din UE. Şi acest lucru indică suprasolicitarea cu treburi casnice, care, evident, nu sînt percepute ca timp petrecut în familie.

Sursa de satisfacţie şi sprijin

Familia este principala valoare pentru cei mai mulți dintre români şi reprezintă aspectul vieţii care le oferă cea mai mare satisfacţie, urmată de muncă şi de religie. România are o medie a satisfacţiei faţă de familie de 8,3 pe o scală de la 1 la 10 (EQLS, 2012), ceea ce în context european reprezintă o valoare ridicată. Analizele în timp demonstrează stabilitatea acesteia, peste 85% din populaţie declarîndu-se mulţumită şi foarte mulţumită de viaţa de familie în fiecare an din 1990 încoace.

Familia oferă sprijin pentru mai toate situaţiile dificile: boală, probleme personale, pierderea locului de muncă, nevoie urgentă de bani, sentimentul de nefericire. Comparativ cu celelalte ţări europene, România deţine cele mai ridicate valori ale ajutorului din partea familiei pentru o problemă personală (84%) sau pentru momentele de tristeţe şi dezamăgire (70%).

Familia solidară, pe care indivizii se bazează aproape în orice situaţie şi de la care primesc cea mai mare satisfacţie, indică nu numai persistenţa unui model cultural tradiţional, ci şi a unui nivel de trai scăzut în societatea românească. 

Raluca Popescu este doctor în sociologie, conferenţiar universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti, şi cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române.

Foto: Flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.