Starea naturii şi dezvoltarea durabilă

Virgil Alexandru IORDACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Starea naturii şi dezvoltarea durabilă jpeg

Un spectacol de balet reuşit ne încîntă prin frumuseţe. Dacă schimbăm rolul de spectator cu cel de producător al spectacolului, baletul devine serviciu cultural, iar producerea sa – un scop a cărui atingere depinde de multe resurse: unele trăsături naturale ale protagoniştilor, unele bunuri culturale, resurse financiare, infrastructură.

Dorim o Românie care să ne încînte şi este rezonabil să credem că ea nu va apărea fără un minim efort de organizare. Ideea de dezvoltare durabilă a României este o perspectivă cu un anume folos asupra ţării noastre. Este important să avem o reprezentare potrivită asupra potenţialului şi limitelor ei. În acest text încerc să transmit ideea că natura şi cultura sînt la fel de importante pentru dezvoltarea României, deoarece ignorarea culturii este o limită importantă a ideii de dezvoltare durabilă.

Ca sursă de autoritate pentru a descrie starea naturii putem folosi Raportul privind Starea Mediului în anul 2016 în România. Abordarea este onestă: „Este aproape imposibil de stabilit cît din impactul asupra pădurilor aparţine schimbărilor climatice recente antropice şi cît este efectul provocat de ciclul climatic planetar normal sau de alţi factori“ (pag. 359). Există o tendinţă de scădere a cantităţii şi calităţii resurselor şi serviciilor naturale.

Resursele şi serviciile naturale mai puţine şi de calitate mai scăzută pot duce la o diminuare a producţiei de resurse şi servicii produse în întreaga societate şi a calităţii lor. Dar există şi alte tipuri de resurse care pot avea acelaşi efect dacă le neglijăm. E nevoie să decidem în ce ordine trebuie să rezolvăm problemele avînd resurse finite. Sînt mai importante priorităţile legate de natură sau cele de infrastructură? În numele căror valori decidem?

Candidaţi acceptaţi în plan instituţional au fost la început valoare intrinsecă a naturii, independentă de om (ecocentrism, o etică deontologistă) şi valoarea de utilitate a naturii (antropocentrism, o etică consecinţionistă). Adepţii raţionalişti ai soluţiei cred că putem gestiona natura avînd toţi aceste valori. Am putea ajunge la asta prin educaţie concepută de către nişte experţi. Programele globale de educaţie pentru dezvoltare durabilă sînt, la origine, gîndite în acest mod.

Această soluţie instituţională a dus la o polarizare grupală excesivă a susţinătorilor dezvoltării omeneşti. Pas cu pas, importanţa culturii a devenit tot mai evidentă. Un document care marchează mutaţia poate fi considerat enciclica Laudato si (2015), care propune perspectiva creştină antropo-eco-teocentrică convergentă cu poziţia Patriarhului ecumenic. După ce ignoraseră agenda protecţiei mediului, oamenii de dreapta, ataşaţi valorilor tradiţionale şi libertăţii, propun că e bine să acceptăm pluralismul în privinţa valorii naturii, iar deciziile cu privire la ce este de făcut şi cum anume să se ia în arene sociale de diferite mărimi, după amploarea problemei de rezolvat, cu antreprenori publici relativ descentralizaţi. Aceasta ar fi perspectiva policentrică, în care statul şi instituţiile suprastatale au un rol important de facilitatori, de catalizatori.

Nici una dintre variantele ideologice nu are şanse să aibă monopol. Viziunile asupra lumii tind să privilegieze valori produse la scări sociale diferite (de la simpla relaţie utilitaristă individ – natură pînă la valoarea vieţii care merită trăită, conceptibilă şi caracterizabilă doar pentru grupuri sociale ample aflate în relaţii complexe cu natura). Ideologiile din acest domeniu sînt în competiţie la scara de timp a ciclurilor electorale, dar probabil complementare la scară de timp a deceniilor, cea relevantă pentru dezvoltarea durabilă a ţărilor.

România se află într-o situaţie provincială în managementul naturii. Este defazată masiv în zona academică în raport cu discuţiile la zi de pe piaţa ideilor. În zona ONG-urilor şi în cea guvernamentală acţionează urmînd cîteva scheme argumentative importate din raţionalismul instituţiilor globale şi europene, în care omul este gîndit ca parte din natură. Există şi ample grupuri locale cu relaţii om – natură tradiţionale benefice, cînd nu sînt fundamentate excesiv de mitic-naţionalist.

Starea naturii în România nu este nici bună, nici rea în sine. Depinde de noi ce facem cu ea, de înţelepciunea noastră. Ca cetăţeni sîntem beneficiari, însă nu ne putem deroba şi de la o anume responsabilitate managerială. Cel puţin într-o democraţie liberală. 

Virgil Alexandru Iordache este lector dr. în cadrul Departamentului de Ecologie Sistemică și Dezvoltare Durabilă al Facultății de Biologie, Universitatea București.

Foto: Max Milligan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.