Știința altruismului autentic

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
Știința altruismului autentic jpeg

În romanul andaluz Hayy ibn Yaqdhan, Ibn Tufail ne vorbește de un copil cu un nume simplu și esențial (Viu, fiu al lui Treaz), părăsit pe o insulă, în sînul naturii, înconjurat de animale. Petrece aici primii treizeci de ani din viață fără să vadă oameni și fără le ducă lipsa. Învață graiul și obiceiurile animalelor, ceea ce îl face să le iubească și să le respecte, cum orice lucru viu merită iubit și protejat; învață să citească în stele și deduce existența unui plan mai mare decît aparențele. Deslușește toate lucrurile bune și adevărate despre viață. Pînă să se reîntîlnească, în sfîrșit, cu omenirea, e deja înțelept și bun, fără vreun maestru și fără să fi deschis vreo carte.

Există un paradox și o umbră în optimismul nețărmurit al acestei alegorii atît de potrivite luminii spiritului arab de secol XII. Optimism, pentru că e o demonstrație a faptului că bunătatea poate fi învățată: omul o poate afla, împreună cu toate marile adevăruri, de unul singur, și pentru asta nu trebuie decît să observe natura din jur și stelele de deasupra-i. Nici nu are nevoie să se sprijine pe umerii uriașilor înțelepciunii trecute. Umbră, pentru că, după Ibn Tufail, e nevoie să stai departe de oameni ca să devii cu adevărat unul. Viu-fiul-lui-Treaz nu ar fi învățat atîtea dacă ar fi trăit printre semeni. Paradox, pentru că oamenii sînt așadar singurul obstacol în calea propriei lor înțelepciuni și bunătăți.

Avînd în vedere că cei mai mulți dintre noi nu ne trezim și nu creștem într-un paradis, avem vreo șansă să învățăm să fim buni? Există bunătate inerentă în noi, pe care putem conta, pe care ne-o putem crește și apăra cum își creștea Micul Prinț roza, astfel încît să își deschidă floarea mai tîrziu?

Și, de fapt, ce înseamnă bunătate? Revenind la Ibn Tufail, bunătatea și înțelepciunea nu sînt doar dependente una de alta, ci sînt sinonime, împart o definiție: amîndouă sînt priviri către ceea ce se află dincolo de granițele propriilor nevoi, pofte și instincte. Înțeleptul e interesat de stele, chiar dacă nu le va putea niciodată atinge; omul bun e interesat de seamănul său, chiar dacă nu are nici un beneficiu din acest interes. Bunătatea implică altruism, o noțiune în privința căreia putem fi, cu o oarecare dreptate, sceptici. Poate fi omul cu adevărat altruist dezinteresat? E ușor să spui că nu, că de fiecare dată cînd facem un gest altruist sîntem condiționați de pedeapsă sau de recompensă; chiar și atunci cînd acestea nu sînt legiferate sau materiale, ne recompensează propriul creier cu o infuzie de endorfine, opiul endogen al organismului, producîndu-ne o euforie emoțională, acel warm glow sau  helper’s high de fiecare dată cînd sîntem buni. Această idee, numită egoismul psihologic, e destul de depresivă, tipică atmosferei decadente de sfîrșit de secol XIX, din care s-a născut. E foarte trist să crezi că omul, printre ai săi, nu poate fi bun decît dacă e forțat sau plătit. 

Pare, de asemenea, să fie și fals. Cercetarea științifică serioasă a altruismului a prins aripi de la al doilea război mondial încoace. Aș vrea să amintesc doar cîteva exemple printre foarte multe. Într-o carte minunată, Unto Others, filozoful Eliot Sober și biologul David Wilson fac o demonstrație matematică a faptului că altruismul psihologic nu doar că există, ci este explicabil evoluționar. În științele politice și economice, James Andreoni folosea în anii ʼ90 teoria jocurilor (cum e „dilema prizonierului”) pentru a arăta cît de mult cooperăm, iar rezultatele lui nu se pot explica dacă nu acceptăm o măsură serioasă  (20%) de altruism dezinteresat. Conform legii lui Hamilton, altruismul se manifestă ușor față de membri apropiați sau înrudiți ai grupului social din care facem parte. Cu toate astea, există în lume oameni – rari, e drept – care par să fie predispuși spre altruism chiar dacă nu se înrudesc în nici un fel cu cei pe care îi ajută și nu au absolut nici un beneficiu secundar din asta. Soții sociologi Samuel și Pearl Oliner, în cartea lor The altruistic personality: Rescuers of Jews in Nazi Europe, identifică o trăsătură aparte a personalității acestor oameni și o numesc extensivitate. În secolul nostru obsedat de psihopatie și de trăsături negative ale personalității (narcisicul, borderline-ul, schizoidul etc.), uităm că există și trăsături pozitive, care ne predispun spre bunătate. Închei prin a-l menționa pe campionul absolut al ipotezei altruismului psihologic, Daniel Bateson, care, bazîndu-se pe decenii de experimente psihologice și pe vaste cercetări neurobiologice, e convins că omul poate fi autentic altruist, fără subterfugii, pretexte și explicații. Omul poate fi fundamental bun, iar Bateson identifică și populațiile neuronale responsabile cu bunătatea. Mai precis cu empatia, pentru că Bateson spune că baza altruismului omenesc este capacitatea lui de a resimți complex (cognitiv, imaginativ, afectiv) trăirea seamănului său (ipoteza empatie-altruism).

Anumite părți ale empatiei sînt înnăscute, bazale, moștenite, și nu le putem modifica cum vrem noi. Toți ne simțim rău cînd vedem un om rănit, căzut pe stradă. Mulți dintre noi vom întoarce privirea, ca să ne protejăm de propria empatie afectivă. Nu ne putem însă ascunde de propriile emoții, și orice specialist al sănătății mintale vă va spune că nimic bun nu a ieșit vreodată din sentimente reprimate. Putem însă să luăm materia primă a empatiei și să facem efortul de a o pune în cadrul ei cognitiv. Ne putem folosi imaginația și „organul teatrologic” pentru a pune în scenă viața altuia, jucînd noi înșine diverse roluri. Să fii bun, printre oameni, dincolo de mindfulness-ul înțelept al lui Viu-fiul-lui-Treaz, e asemănător cu a scrie o poveste. E un act de creație. Nu e ușor, dar se învață, ca orice înțelepciune. E o lecție care ne va lua toată viața ca să o stăpînim.

Vlad Stroescu este psihiatru.

Foto: Micul Prinț (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.