Știința apei sau știința vieții?

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Știința apei sau știința vieții? jpeg

Cînd auzim de revoluția științifică ne gîndim la Copernic, Galileo sau Newton; și aproape întotdeauna apariția „științei moderne“ este echivalată cu dezvoltarea fizicii matematice. Și totuși, secolul lui Galileo și Newton este locul de naștere a multor alte științe, unele cît se poate de noi. Multe dintre aceste științe noi se nasc dintr-un proiect comun. Să-i spunem proiectul unei „fizici experimentale“. Este vorba despre încercarea de a investiga și explica procese fundamentale ale naturii, în tentativa de a găsi proprietățile și legile care guvernează aceste procese. Așa este știința despre care vreau să vă vorbesc. O știință nouă al cărei obiect e chiar apa.

Între teoriile metafizice tradiționale, care vorbeau despre „apă“ ca despre unul din principiile constitutive ale cosmosului, și teoriile chimice despre compoziția apei există un veac de investigații experimentale ale apei... de toate felurile. Deja de la sfîrșitul secolului al XVI-lea găsim cărți care discută proprietățile chimice (și curative) ale apelor termale, „minerale“ sau sulfuroase. Și tot în secolul al XVI lea, alchimiștii se întreabă ce rol joacă apa în formarea și transformarea metalelor. Un secol mai tîrziu, Societatea Regală pentru progresul cunoașterii inițiază, la Londra, un program experimental sistematic de determinare a proprietăților apei: greutate specifică, rezistența la presiune, fazele prin care trece cînd se rarefiază sau se condensează, dar și capacitatea de a interacționa cu alte substanțe sau de a genera transformări chimice, de a produce alte substanțe, plante sau insecte. E fascinant să treci prin aceste documente. În 1664-1665, Robert Hooke, curator pentru experimente al Societății Regale (și primul cercetător științific de profesie din istoria științei moderne), este angrenat într-un program de „cîntărire“ a apei care presupune determinarea greutății specifice a „tuturor apelor cunoscute“ (din surse terestre sau atmosferice, inclusiv cele produse prin distilare și condensare). O parte dintre aceste experimente merg însă mai departe. Apa provenită din ploaie sau rouă („roua de mai“) este lăsată să „putrezească“ și este investigată pelicula colorată care se formează la suprafață – și în care, la microscop, se văd filamente și „microplante“. Tot în 1664, un întreg comitet al Societății Regale se ocupă de reproducerea și extinderea unor experimente mai vechi – imaginate, la începutul secolului de Francis Bacon –, experimente de cultivare a plantelor în apă (un fel de proto-hidroponică). Metoda este destul de simplă: se determină plantele capabile să supraviețuiască exclusiv cu apă (diverse tipuri de mentă, de pildă). Acestea sînt apoi hrănite cu o gamă întreagă de ape (rouă, apă de ploaie, diferite tipuri de apă de izvor, ape sărate, metalice, sulfuroase etc.). Experimentatorii fac mari eforturi să construiască corelații cantitative. Cîtă apă este necesară pentru ca planta să supraviețuiască? Cum trebuie administrată? Ce fel de apă? Sînt apele metalice mai degrabă capabile să hrănească planta? Sau sînt mai bune cele sulfuroase? Rouă, apă de ploaie sau apă distilată? Apă ușor sărată sau apă încălzită? La un moment dat, majoritatea numelor mari ale Societății Regale sînt angajate în astfel de experimente, atît de stranii pentru ochiul modernilor.

De unde interesul pentru apă? Care era motivația din spatele acestor investigații experimentale? Unde ar fi trebuit să ducă această știință a apei? Pentru a înțelege mai bine, cercetătorul trebuie să meargă puțin înapoi, pînă la începutul secolului al XVII lea. 1626, mai precis, anul în care apare, postum, colecția de experimente baconiene cunoscute sub numele de Sylva Sylvarum, o istorie naturală în zece centurii. Acolo, Bacon pune (printre altele) bazele hidroponicii, sugerînd că o mare parte din plante ar trebui să poată fi cultivate doar cu apă. Pentru un motiv foarte simplu: Bacon vede plantele ca pe niște mici laboratoare (al)chimice, capabile să transforme apa în substanțe capabile să producă și să întrețină viața. Sylva Sylvarum abundă în descrieri de investigații experimentale care ar putea să ne indice și cum se produce această transformare, cum anume și în ce etape are loc această „transmutație“. Acesta este programul reluat, în cadru organizat, de Societatea Regală. În spatele diversității investigațiilor cu privire la tipurile de apă și proprietățile lor, capacitatea apei de a genera spontan microplante sau insecte, capacitatea plantelor de a se hrăni exclusiv cu apă etc., se găsește modelul comun al unei științe experimentale a apei. O știință care se pierde la începutul secolului al XVII-lea, în interstițiile dintre chimie, botanică, cosmologie și fizica fluidelor. Reconstituirea ei, pornind de la documente, nu este însă o simplă curiozitate istorică. O mai bună cunoaștere a acestei „științe a apei“ ne-ar putea schimba multe dintre ideile preconcepute despre revoluția științifică. 

Dana Jalobeanu este profesor de filozofie și istoria științei la Facultatea de Filozofie a Universității din București.

Foto: Ioana Epure

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.