Strălucirea bătrîneţii

Publicat în Dilema Veche nr. 274 din 14 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Conducem vreo 30 de mile pe autostrada spre San Diego şi ieşim spre est. După încă 5 mile vom ajunge." " îmi spune Andres, colegul meu din Bogota. Mergeam spre un "retirement house", o casă de pensionari, unde ar fi trebuit să o întîlnim pe doamna Marlene Goldstein. Atunci, adică exact acum zece ani, dumneaei avea 96 de ani. Nu ştiu dacă mai trăieşte şi astăzi, bunul-simţ mă îndeamnă să cred că nu, dar niciodată nu poţi fi sigur de astfel de chestiuni. Mergeam pentru a înregistra istoria sa de viaţă " exerciţiu indispensabil devenirii unui antropolog. Dna Goldstein era dintr-o familie de evrei care a părăsit Germania în anii 1930 pentru a ajunge iniţial în Columbia. Marlene a fost singura din familie care s-a căsătorit cu un american şi a emigrat ulterior în Statele Unite. Pe drum am tot schimbat impresii şi ne-am creat aşteptări asupra locului în care vom ajunge. Evident, nimic nu ne-ar fi putut pregăti pentru ce aveam să găsim sau să aflăm, însă anticiparea este un virus destul de răspîndit printre noi, oamenii. Soarele californian nu se dezminţea nici în acea zi, răsfăţîndu-ne la limita suportabilului, cu căldura şi lumina sa de platou cinematografic. Am luat exitul ştiut spre est şi, printre eucalipţi de import şi palmieri autohtoni, am zărit ce a mai rămas din ţinuturile ude (mlaştinile) ale Californiei de Sud " acum lacuri regularizate, amenajate şi înconjurate de cartiere de case standardizate. La un moment dat, un indicator ne conduce spre locul căutat. Intram pe sub o poartă de lemn, cu doi stîlpi înalţi care susţin o emblemă arcuită ce ne urează bun-venit. Dintr-o gheretă de lemn impecabilă, un domn în uniformă ne întreabă unde mergem şi ne verifică numele pe lista invitaţilor acelei zile; dna Goldstein, conform regulamentului, a anunţat vizita noastră din timp. Odată trecuţi de acea poartă am intrat într-o lume a bătrîneţii sclipitoare. Complexul trebuie să fi avut cam cinci sau şase clădiri de apartamente şi cîteva vile locuite în totalitate de bătrîni de peste 70 de ani, o sală mare de mese cu terasă-ponton şi un centru medical de urgenţe. Personalul era în totalitate extern; pe acel perimetru destul de extins, care ar fi putut echivala cu suprafaţa unui mic cartier cochet, nu locuia nimeni în afara pensionarilor. Am intrat într-una dintre clădirile de apartamente şi ne-am îndreptat spre numărul 17, unde ne aştepta dna Goldstein. Venirea noastră a fost un eveniment important, aveam atunci 25 de ani, şi ea nu mai primise vizite de ceva timp. Infuzia de tinereţe a făcut-o pe gazdă să îşi cheme doi prieteni, un domn la numai 80 de ani şi o doamnă la fel de tînără prin comparaţie, care au participat la conversaţia noastră. Apartamentul doamnei era mai degrabă o garsonieră, vastă ca dimensiuni, cu o terasă ce dădea spre lac. Avea lucruri puţine care să-i fi personificat spaţiul, în afara celor standard ale stabilimentului. Dna Goldstein ne-a invitat la masă în cantina-salon de pe malul lacului. Era prea răcoare pentru companionii noştri, pentru a sta pe terasă. Salonul era cu autoservire şi am fost impresionaţi, Andres şi cu mine, de bătrînii care aşteptau disciplinaţi în rînd să îşi primească porţia de supă şi macroul marinat " nu prea rău de altfel, însă total lipsit de orice condiment, sarea fiind obiect de contrabandă într-un astfel de spaţiu. Singurii care erau serviţi la masă erau pensionarii ce nu se puteau mişca, asistaţi de personalul aproape invizibil în halatele albe. În acel moment, mi-am dat seama de două lucruri: uşoara gelozie din privirea celorlalţi faţă de gazda noastră şi faptul că, de cînd sosisem în California " o jumătate de an ", nu văzusem mai deloc bătrîni. Cînd spun bătrîni nu mă gîndesc la persoane peste 80, ci peste 60 de ani. Mi-a fost dat să aflu mai tîrziu de ce această absenţă. Cei mai mulţi dintre ei se mută în Leisure City. Leisure City este un orăşel în care te poţi muta numai dacă ai vîrsta de peste 55 de ani şi ale cărui variante le găsim în toate regiunile bogate ale Statelor Unite. Închipui-ţi-vă un oraş în care trotuarele sînt largi, în care se circulă cu maşini de golf şi în care oamenii de pe stradă te-ar privi jumătate amuzaţi, jumătate plictisiţi, de la distanţa celor şase decenii ale lor. Leisure City este foarte ordonat şi curat, ca toate celelalte orăşele care îl înconjoară " însă nu vă închipuiţi că este vorba de orăşel de tip european, cu centru, clădiri vechi şi farmec de demult, ci de un "suburban sprawl", o întindere de case standard şi parking-uri comerciale. Mergînd pe străzile sale aveam sentimentul pregnant de a fi într-o altă dimensiune temporală, căci oraşul însuşi are un alt ritm, o fiziologie încetinită ca aceea a locuitorilor săi. Fosta mea profesoară de portugheză ne spunea cît de mult aşteaptă să se mute acolo, căci avea aproape vîrsta necesară. Era o persoană dinamică şi plină de viaţă, de origine braziliană. După şase luni de "complete leisure" s-a mutat înapoi în Tustin, unde stătea înainte. Kurt Vonnegut, în Abatorul 5, are cîteva pagini extraordinare în care descrie atitudinea americanilor faţă de bătrîni văzută din exterior. El afirmă " şi cred că ştia despre ce vorbeşte " că America este singura ţară care a dezvoltat o cultură a dispreţului faţă de bătrîni, care nu mai sînt văzuţi ca depozitari ai înţelepciunii de la care poţi învăţa cîte ceva, ci ca un fel de persoane a căror utilitate socială este depăşită. Este o transformare culturală sesizată de Margaret Mead prin anii ’50, aceea că tinerii stăpînesc mai bine codurile sociale, datorită rapidităţii schimbării lor, devenind astfel educatori ai părinţilor. E o tendinţă care se răspîndeşte şi în exteriorul Statelor Unite în ultimii 30 de ani. Împingerea acesteia spre extremă ar duce la inutilitatea socială a bătrîneţii care poate şi chiar generează două fenomene paralele: unul de izolare sau ghettoizare a bătrînilor (spaţială ca aceea descrisă mai sus sau psihologic comportamentală, cum găsim prin alte părţi şi probabil ca pe la noi), cealaltă de negare a îmbătrînirii prin mijloace cosmetice care au devenit deja o industrie de sine stătătoare: health and beauty. Rarii bătrîni din afara Leisure City pe care i-am văzut în California făceau jogging pe plajă, erau predominant femei şi aveau implanturi de silicon în sîni şi botox facial. Însă cel pe care nu îl voi uita niciodată era paznicul parcării din faţa campusului Universităţii. Avea 80 de ani. Îl vedeam doar noaptea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.