Straniul caz al liberalismului românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Straniul caz al liberalismului românesc jpeg

Există, în politica românească şi nu numai, o obsesie a centrului, o insistenţă în reafirmarea acestei poziţionări care ar face inutile referirile la dreapta şi la stînga clasică. Centrismul este nu doar un slogan, ci un autentic Sfînt Graal al politicii, acel panaceu care poate vindeca toate relele, acel drum care, odată apucat, îi conduce pe oameni inevitabil la salvarea colectivă. Centrismul este, în egală măsură, inseparabil de criza ideologică a partidelor, ca şi de incapacitatea acestora de a mai fi vehicule efective de reprezentare. România este, din acest punct de vedere, perfect situată spre a ilustra această tendinţă de pulverizare conceptuală şi de disoluţie a structurilor autentice. Avatarurile liberalismului românesc sînt parte din acest dosar. Traiectoria PNL nu este, în acest context al fragmentărilor şi al ezitărilor, un accident. Ea este modelată de două presiuni care se exercită concomitent: contaminarea mediatică a politicii-spectacol, pe de o parte, şi absenţa deliberată a unui demers doctrinar de autodefinire, pe de altă parte.

În clipele în care aceste tendinţe se în­tîlnesc, ceea ce rezultă este grotescul, în starea sa pură. Într-una dintre aceste zile (la început de octombrie 2016), preşedinta PNL, Alina Gorghiu, sugera că două dintre numele care ar putea revitaliza liberalismul românesc ar fi Denise Rifai şi Simona Gherghe. Ambele ar poseda, sugera Alina Gorghiu, un potenţial particular de energie liberală, ambele ar contribui, de o manieră unică şi dramatică, la redefinirea PNL. Pedigriul lor intelectual de distinse jurnaliste ar fi o recomandare în sine. Iar selfie-ul comun al Alinei Gorghiu şi al Denisei Rifai, postat pe o reţea socială, este emblema acestui liberalism regăsit.

Căutările preşedintei PNL sînt mai mult decît un simptom al excentricităţii strategice. Ele indică pînă la ce punct notorietatea mediatică este privită ca soluţia destinată să deblocheze un vot politic. În acest caz, politica este eliminată, în beneficiul rating-ului. Liberalismul românesc optează nu doar pentru centrul nedefinit intelectual, dar şi pentru vulgaritatea agresivă ce domină spaţiul public.

Impasul PNL este, în cele din urmă, impasul unei politici clasice, care mizează pe un set de concepte familiare în spaţiul occidental. Noul PNL, rezultat din fuziunea PNL cu PDL, este, în sine, obligat la prudenţă doctrinară, spre a recurge la un eufemism, de vreme ce liniile sale de identitate anterioare sînt dificil de conciliat. Între gîndirea populară (revendicată de PDL) şi liberalismul ezitant intelectual al PNL de dinaintea fuziunii, puntea de legătură nu a fost imaginată, încă. Absenţa din spaţiul public a institutului menit să asiste ideologic şi strategic PNL este semnificativă.

Liberalismul este, astăzi, disputat între PNL şi concurentul său, rezultat din disidenţa domnului Tăriceanu, ALDE. În cazul acestuia din urmă, situaţia liberalismului este încă şi mai complicată, de vreme ce unirea dintre liberalii pesedişti şi conservatorii (impostori) ai lui Daniel Constantin a dat naştere unui mutant politic a cărui unică menire este condiţia de a fi aliat al PSD, în noul USL. Vocaţia de partid-complice în lupta împotriva statului de drept este asumată, deliberat, de aceşti liberali-sociali-conservatori.

Dincolo de discordia dintre aceşti fraţi inamici, liberalismul românesc are şi vocaţia (muzeală) a rememorărilor istorice. Pe trunchiul prezentului se altoieşte trecutul Brătienilor. Portretele strămoşilor ornează sediile de partid, spre a suplini precaritatea ideilor. Ceea ce este evident e faptul că între liberalismul politic şi liberalismul occidental delimitarea a fost dramatică şi tradiţională, în deceniile de după 1989. Nu Tocqueville, Mises sau Hayek au fost inspiratorii PNL. Ei au fost, istoric, revendicaţi de centrele de reflecţie din jurul liberalilor animaţi de Valeriu Stoica. „CADI“ este un exemplu în această direcţie.

Fuga spre acest centru imposibil de atins este efectul, previzibil, al incapacităţii politicului de a se inventa/reinventa, în ipostază liberală. Hegemonia delirului mediatic şi a combinaţiilor circumstanţiale este imaginea acestui gol ce trebuie ascuns. Centrul (iluzoriu) înseamnă dispariţia politicii. 

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, specialist în drept constituţional. Cea mai recentă carte a sa este Sfinxul rus, Editura Adenium, 2015.

Foto: Alina Gorghiu, adevarul.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.