"Şuviţe, Carpaţi, ARO" - interviu cu Adriana RĂCĂŞAN

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Despre limitele remake ului jpeg

Pe 14 septembrie are loc premiera celui de-al doilea lungmetraj semnat de regizorul Tudor Giurgiu - Despre oameni şi melci. Povestea este plasată în nebuneştii ani ‘90, aşa că am vrut să aflăm de la cineva implicat în departamentul de regie şi cel de scenografie cum au recreat atmosfera acelei epoci pe ecran.

Ce făceaţi în 1990?

Abia împlinisem 7 ani şi intrasem în rîndul şcolarilor de clasa întîi. Era prima dată cînd aveam libertate totală, după ce fusesem crescută pînă atunci sub atenta supraveghere a celor două mătuşi nemţoaice ale mamei. Puteam să mă opresc pe unde voiam şi să casc gura. Magazinele începuseră să aibă firme luminoase şi nume pe care nu le mai auzisem niciodată. Fratele meu, cu patru ani mai mare, era în temă cu toate trendurile, aşa că nici eu nu am ratat nimic: colecţiile de timbre şi de cartoane cu fotbalişti, surprizele de la gumele Turbo, walkman-ul, casetele audio, adidaşii cu beculeţe şi gecile „cu muşchi“.

Ce să mai spun de escapadele în pauzele de recreaţie la magazinul din curtea şcolii pentru a savura un bine meritat suc TEC şi o ciocolată KISS. Cea mai tare experienţă a fost însă televiziunea prin cablu şi, pentru că stăteam ore în şir la televizor să ne uităm la toate desenele animate şi serialele posibile (aş enumera măcar Sandy Bell, Ţestoasele Ninja, Sailor Moon, Captain Planet, Salvaţi de Clopoţel, Baywatch sau Dallas), ni s-a pus cheie la sufragerie. Dar asta nu înseamnă că la nici două săptămîni de la eveniment nu am găsit-o.

A fost greu să găsiţi hainele, coafurile, elementele de scenografie care să vorbească despre perioada tranziţiei?

Un coleg de-al meu de la regie, implicat cu mai mult timp în urmă în producţie, a alcătuit un document cu foarte multe referinţe ale anilor ’90, de la situaţia politică pînă la obiceiurile recreaţionale ale românilor din aceea perioadă (jocul de bingo, de exemplu), obiecte, coafuri, haine, aşa că tot ceea ce ne aminteam cu toţii era acum pus pe hîrtie şi a devenit un manual de studiu. De mare ajutor pentru documentare au fost şi vizionările de emisiuni televizate din perioada respectivă, precum imaginile cu vizita lui Michael Jackson la Bucureşti (care au fost ulterior folosite şi în montajul filmului) şi filme ca Liceenii Rock’n’Roll.

Dana Istrate, cea care s-a ocupat de costume, a făcut la un moment dat apel la toţi cei din echipă, să scoată de la naftalină blugii prespălaţi, fîşurile şi bluzele înflorate, replicînd mereu: „E imposbil să nu mai aveţi aşa ceva pe-acasă...“ Tot ea a umblat prin ţară pe la mai multe talciocuri să achiziţioneze salopete pentru muncitorii ARO. Cifra de acoperit era impresionantă: costume pentru 350 de figuranţi.

Cele mai complexe momente de la filmare au fost legate de gestionarea acestui număr mare de figuranţi, completat de cel al actorilor, aproximativ 60, printr-un efort al echipei de regie şi producţie de numai zece suflete. După cum spunea şi Oana Giurgiu, producătorul filmului, fiecare cu durerea lui: unuia îi era foame, altuia sete, altul voia la baie, altul îşi uitase mobilul nu ştiu unde. În două cuvinte: amuzament maxim.

Coafurile şi machiajul au fost stabilite destul de repede. Sub baghetele doamnelor Dana Roşeanu şi Nina Ioniţă, Andi Vasluianu avea să întruchipeze personajul George cu chică şi mustaţă, Monica Bîrlădeanu o Manuelă aproape roşcată, dichisită, cu cîrlionţi, şuviţe şi breton, şi Dorel Vişan – un director pedant cu părul vopsit, pieptănat pe spate, care avea întotdeauna la el un pieptene, ca să repete procedeul ori de cîte ori simţea nevoia directorială de a face acest gest.

Aveţi multe scene de interior şi multe obiecte de recuzită. Ne puteţi da nişte exemple de însemne ale anilor ’90 pe care spectatorii le vor descoperi în film?

În ceea ce priveşte elementele de decor, am încercat să nu scăpăm din vedere nici un detaliu: de la felul cum arătau casele oamenilor după nivelul de trai al fiecăruia şi potrivit vîrstei personajelor respective, pînă la aşa-numita recuzită de joc, obiectele folosite de actori în timpul scenelor, care se văd uneori în detaliu. De exemplu: ţigările folosite pe-atunci (neapărat Carpaţi, Marlboro sau Assos), plasele cu ochiuri sau cele din plastic inscripţionate cu logourile firmelor mari de ţigări sau electronice, în care omul îşi lua la serviciu borcanul cu ciorbă sau sendvişul învelit în ziar, sticlele de bere Silva sau Haţeg sau apa minerală Harghita la sticlă.

Am avut de reconstituit mai multe decoruri, dintre care cele mai dragi mie au fost casa mamei Manuelei, acolo unde s-a aprins scînteia dragostei dintre tînărul investitor francez şi secretara sexy, şi casa directorului fabricii ARO, interpretat de Dorel Vişan.

A fost genul de casă încărcată a anilor ’80, cu mobilier închis la culoare, vitrină plină ochi cu bibelouri, milieuri şi seturi ieftine de pahare sau cafea, tablouri în ulei, ceas cu cuc pe perete  etc. La polul opus, casa directorului a fost gîndită ca o locuinţă ceva mai elegantă, dar totuşi atinsă de nevoia de kitsch a anilor respectivi, cu o doză temperată de opulenţă: uşă capitonată, aşternuturi aurii lucioase, veioze bibelou de porţelan, mobilier masiv din stejar etc.

Soacra mea, care a fost principalul furnizor de obiecte pentru acest film, a făcut conştiincios o listă lungă cu obiectele împrumutate, ca nu cumva să lipsească ceva la înapoiere, iar eu, cea care le-a selectat, am avut parte de ore în şir de povestiri despre fiecare în parte.  

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.