„Te simți puțin ca preotul în parohie“ – interviu cu medicul Cosmin MIHĂILESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
„Te simți puțin ca preotul în parohie“ – interviu cu medicul Cosmin MIHĂILESCU jpeg

Cunosc doamne care, din pudoare, aleg ginecologi femei. Ce înseamnă intimitatea dintre un medic și un pacient?

Am observat o împărțire pe vîrste a acestei opțiuni bărbat/femeie ginecolog. Pînă la 25-28 de ani, femeile preferă femei ginecolog; după ce trec de 30 de ani se vor orienta spre bărbați ginecologi. Asta e o constatare pur observațională – oricum, bărbații în această specialitate sînt din ce în ce mai puțini. Este o specialitate în care s-a inversat raportul de acum 30 40 de ani, cînd predominau bărbații.

Intimitatea dintre medic și pacient înseamnă în primul rînd încredere. Toți (sau aproape toți) medicii sînt competenți și oferă consiliere (diagnostic și tratament), dar contează empatia sau implicarea emoțională cu care o fac. De aici rezultă încrederea pe care o transmiți pacientului și, implicit, construirea intimității, mai deosebită în această specialitate medicală. Femeia bolnavă sau însărcinată (care e o stare fiziologică a normalității, oricît încearcă societatea modernă să o medicalizeze) are o structură psihologică aparte. Însuși consultul ginecologic este o agresiune a intimității, de aceea crearea unei stări de încredere și, probabil, intimitate este necesară. Spaime, neliniști, nesiguranțe și nefericiri, pe toate le simți de multe ori în spatele consultului ginecologic. Fără empatie și implicare emoțională e greu să obții încredere și intimitate. Dar se poate și fără, în fond, ginecologul nu e psihoterapeut. Dar rezultatul tratamentului, operației sau nașterii, mă credeți sau nu, depinde și de acest factor.

Cum a fost cînd ați început să profesați și cum e acum? S-a transformat ceva în timp (în felul în care vă purtați, vorbiți, mai ales că aveți de-a face cu multe femei însărcinate?

Mie de la început mi-a plăcut să vorbesc și asta m-a ajutat mult în construirea relației cu pacienta. De multe ori explic mai mult decît ar dori ea să asculte. Îmi place să cred că mă port la fel ca la început, cînd am început să profesez. Ce este unic în specialiate, apropo de intimitate, e că începi să ai o relație de lungă durată cu pacientele: vin la primul copil, vin la al doilea, vin cu fiica, vin cu mama, afli de divorțuri și infidelități, vieți refăcute, așa e cînd vin la tine de 10-12 ani. Te simți puțin ca preotul în parohie, care-și cunoaște enoriașii cu bune și cu rele. Mie îmi place, dar nu toți medicii au această disponibilitate. Te și încarcă emoțional, începi să trăiești acolo cu ele, cu problemele lor medicale sau nu. Cred că asta e o formă de intimitate, și nu e specifică României. Ginecologul „generalist“, cum sînt eu, e la fel și în Franța, Italia. Medic al comunității. Fără empatie și încredere nu se poate accede la acest nivel. Singura problemă e timpul, nu ai suficient de mult timp cînd ai foarte multe paciente, și aici e acel ceva care s-a transformat în timp: cum să mai poți trăi și în afara profesiei? Acum, cînd lipsesc o săptămînă în concediu, mă ceartă gravidele că am lipsit prea mult!

Încrederea în medicii care ne tratează e importantă. Ginecologul are și responsabilitatea copilului. Cît de greu e să gestionezi partea cea mai intimă și mai irațională a ființei umane?

Mă ocup cu screening-ul malformațiilor fetale de mai bine de zece ani și pot spune că cea mai irațională frică a mamelor (părinților) este legată de sănătatea fătului pe care îl poartă în pîntec. Este atît de puternică și de irațională această spaimă, că mă doboară și pe mine uneori. Stau și le explic că totul e în ordine cu copilul, dar simt că de multe ori nu mă ascultă sau cred că le ascund ceva. Și e independent de nivelul social, grad de instruire, este ceva atavic, de specie, irațional. Am simțit-o și la doamne doctor ginecolog gravide. Uită tot! Termin supt de energie. Dacă vorbesc puțin e de rău, dacă explic, iar nu e bine, că explic prea mult și sigur copilul are ceva… Este dificil de gestionat partea cea mai irațională, aici chiar trebuie răbdare și empatie cu gravida. Dacă treci și de „examenul“ acesta, rămînem prieteni pe viață!

Dacă ar fi să dați o definiție personală a intimității, ce ați alege să spuneți?

Pentru mine, intimitatea este „închiderea ce se deschide“, ca să-l parafrazez pe Constantin Noica.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Irina Munteanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.