Tehnodrom

Publicat în Dilema Veche nr. 331 din 17-23 iunie 2010
Marketing pentru minte, creier și captivitate jpeg

Voi susţine că nu există un exces de tehnologie, ci doar utilizarea excesivă a anumitor tehnologii în detrimentul altora. Voi mai susţine că utilizarea excesivă a anumitor tehnologii nu are un caracter determinist, nu este un fapt universal şi nu se datorează unei conspiraţii. Neo-luddism-ul, varianta extremă a tehnofobiei, este o poziţie căreia îi lipseşte ceva important: înţelegerea tehnologiei ca activitate socială, bazată pe design şi control, produs al unei ciocniri de forţe sociale, aflată întotdeauna între tendinţele conservatoare şi cele progresiste. Neo-luddismul, atît de răspîndit între intelectualii din zona umanioarelor, se bazează pe o distincţie modernă: cea dintre natură şi cultură; distincţie care modelează cadrul canonic în culturile încă moderne, cum e şi cea românească. Pentru un adept al neo-luddismul-ui, tehnologia este un salt cultural excesiv care ne rupe de natura noastră umană. Pentru o persoană educată în spiritul ştiinţelor naturale şi formale, tehnologia este încapsularea culturală a unor fenomene naturale, observate, teoretizate, apoi controlate printr-un design bun. Voi avea în minte această definiţie.

În România sînt mai multe telefoane mobile decît locuitori – rata de acoperire a telefoanelor era de 108,5% în 2008 şi cu siguranţă a crescut. Comparativ, în Italia rata de acoperire este de 147%, adică un telefon şi jumătate pe cap de locuitor. Deloc surprinzător, ţările latine folosesc excesiv telefonia mobilă. Spiritul latin al oralităţii, „povestea vorbei“, dialogul continuu – acest fenomen natural şi-a găsit încapsularea în aceste noi tehnologii care s-au răspîndit rapid pentru că au fost cerute, nu pentru că sînt impuse sau fac parte dintr-un plan de dominaţie mondială a ţărilor nordice şi asiatice (ţări în care se produc majoritatea telefoanelor mobile). Utilizăm excesiv telefonul mobil pentru că ne place să vorbim, luăm decizii greu, avem timp de pierdut. În ţările africane motivele pentru care oamenii aleg telefonul mobil sînt diferite: sînt cele mai bune instrumente de comunicare într-o lume nesigură, într-o lume în care telefonul fix, bazat pe cabluri, nu poate fi utilizat din cauza instabilităţii sociale şi economice. Nu poţi întreţine o reţea de cabluri în ţări care traversează periodic războaie civile.

Copilul tău stă pe messenger şi copiază referatele pentru şcoală de pe Wikipedia. Desigur, vinovat e Traian Băsescu că l-a pus pe Google să-l înlocuiască pe Herodot. Dar nu cumva tu eşti vinovat că, în loc să presezi guvernul să digitalizeze resurse culturale valoroase, stai şi te uiţi în gura televizorului aşteptînd o salvare epocală, ceva între Che Guevara şi Zelea-Codreanu? Tehnologiile sînt rezultatul unor dezbateri, nu nişte cutii negre care pică din cer în braţele copiilor. Aşa cum românul de 40-80 de ani e sclavul televizorului, pentru că a renăscut social cu o revoluţie în direct fără să aibă habar de cultura media, copilul său e sclavul messenger-ului pentru că nu are habar de instrumentele epistemice ale mediului online. O statistică C.I.A. din 2008 ne plasează pe locul 2 în Uniunea Europeană (după Franţa) şi locul 7 global la număr de staţii de televiziune: 575. Eurostatul din decembrie 2009 oferă următoarele cifre: 7,4 milioane de români utilizează Internetul (35% din populaţie, cu 10 procente peste media globală); utilizare zilnică: 41% pentru grupa de vîrstă 16-24 ani, 19% pentru intervalul 16-74 ani; 38% dintre locuinţe au conexiune la Internet, 24% au conexiune broadband (poziţia 24 în lume). Dar doar 2% dintre români au cumpărat bunuri sau servicii online. În cazul Internetului intervine şi fractura digitală între mediul urban şi cel rural, apoi cea între tineri şi vîrstnici. Populaţia foloseşte excesiv Internetul? Nu, doar o parte a ei şi doar pentru o parte a lui. Acea parte a populaţiei îl foloseşte pentru comunicare, nu pentru sporirea cunoaşterii. Este interesant că studiul Leo Youth din 2007 susţine că 18% dintre tineri nu se împacă deloc cu computerul şi tehnologia în general. Din restul, 61% petrec timpul liber online, 45% se uită la televizor. Doar 27% dintre tineri mai citesc. Astfel, tehnologiile scrisului tipărit pierd teren. În anii ’80, dacă ne-am fi luat după cozile din librării (care au un aer mitic, deci chestionabil), am fi putut afirma că românii folosesc excesiv cartea tipărită, care e o formă tehnologică ca oricare alta. În mai puţin de 30 de ani, în România a avut loc o migraţie dinspre cartea tipărită spre televiziune şi Internet. Exces înapoi şi-nainte! Putem vorbi de un determinism? Nu.

Tehnologiile sînt pretutindeni, dar foarte puţine ne apar cu evidenţă excesive. Doar cele care atunci cînd dau erori ne fac să fim conştienţi de instrumentalitatea lor. Sîntem obişnuiţi ca paginile web să se încarce repede (avem cea mai bună viteză de conexiune din Uniunea Europeană) şi atunci cînd nu se întîmplă acest lucru avem revelaţia maşinăriei din faţa noastră, ieşim din relaţia de cyborgizare perpetuă.

Dar nu trăim astfel de revelaţii în raport cu autobuzul care întîrzie sau cu vagoanele de tren uitate pe căile ferate din 1970 toamna. Pentru că acestea nu ne preocupă, nu le vedem ca tehnologii constitutive ale vieţii noastre, chiar dacă sînt. Erorile pe care acestea le dau ne confirmă faptul că avem o relaţie normală cu ele, că „aşa trebuie să fie“. În loc să perpetuăm panica morală ataşată tehnologiilor informaţiei, mai bine să ne întrebăm cum de celelalte tehnologii care constituie spaţiul social au un design atît de prost şi sînt ineficiente. De ce avem atît de puţine piste de biciclete, de ce aeroporturile sînt aglomerate, de ce trenurile întîrzie excesiv, de ce spitalele nu au aparate de diagnostic performante (sau le au, dar nu au specialişti), de ce nu există tehnologiile grijii (treceri de pietoni pentru persoane cu dizabilităţi, lifturi speciale etc.), de ce nu dezvoltăm energii alternative etc.? Aici nu se pune problema unui exces, ci a unei neînţelegeri profunde: tehnologia este rezultatul unei reţele de actori sociali. Dacă nu jucăm, nu schimbăm. Dar ştim ce să jucăm?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.