Timp liber şi modernitate

Mădălina VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Timpul liber şi preocuparea pentru felul în care ni-l petrecem ţin mai degrabă de modernitate şi postmodernitate. Pînă în secolul al XX-lea, oamenii erau preocupaţi foarte puţin, sau chiar deloc, de cum să-şi petreacă timpul liber. Asta nu înseamnă că în societăţile tradiţionale nu existau momente în care oamenii se opreau din muncă pentru a sa odihni. Însă interesul pentru ce facem în orele în care nu muncim şi cum ne petrecem vacanţa au apărut tîrziu, odată cu tehnologizarea, care a scurtat timpul necesar producţiei de bunuri, şi cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă şi a mijloacelor de transport rapid, care ne ajută să acoperim distanţe foarte mari în timp foarte scurt.

În societăţile tradiţionale, centrate pe producţia agricolă, timpul oamenilor se împarte în timp dedicat muncii şi timp de odihnă. Producerea de bunuri necesită de obicei un efort foarte mare din cauza slabei dezvoltări tehnologice, iar munca ocupă cea mai mare parte a timpului. În zilele de sărbătoare, în care nu se munceşte, posibilităţile de petrecere a timpului sînt limitate, iar plecările din localitate sînt rare. Rămîn astfel cîteva variante: cîrciuma – pentru bărbaţi, hora, balul sau discoteca în variantă modernă – pentru tineri şi biserica – pentru toţi membrii comunităţii. Modernizarea a adus tiparul şi producţia de carte în masă, cinematograful, radioul şi televiziunea, precum şi posibilitatea de a călători la distanţă, mult mai rapid. La întrebarea „Ce fac oamenii în timpul liber?“ nu mai există trei variante de răspuns, ci un număr mult mai mare de alternative şi combinaţii posibile.

Asta nu înseamnă că este uşor să dai un răspuns. Societatea românească este una în care inegalităţile sociale s-au adîncit în ultimii 20 de ani, atît din punct de vedere al timpului disponibil, cît şi în ceea ce priveşte variantele de petrecere a timpului liber. Ruralul românesc nu s-a depărtat foarte mult de comunităţile rurale tradiţionale, în care oamenii nu aveau timp liber şi, chiar dacă îl aveau, nu prea aveau ce să facă cu el. Acum cîţiva ani am făcut o serie de interviuri într-un sat din Bărăgan şi unul dintre punctele atinse de ghidul de interviu se referea la cum îşi petreceau oamenii timpul liber. Întrebarea a stîrnit în mai toate interviurile mirare, venită din neînţelegerea ideii de timp liber. Răspunsul pe care îl primeam la întrebare era: „Timp liber?! Ce e aia timp liber? Eu nu am aşa ceva!“. Cît despre timpul în care nici nu munceşti, nici nu te odihneşti, acesta era disponibil foarte rar şi se petrecea în familie sau în discuţii peste gard cu vecinii. Cu alte cuvinte, resursele de timp erau limitate, oferta locală – extrem de redusă, iar resursele financiare de investit în petrecerea timpului liber aproape inexistente.

Dacă mă gîndesc însă la România oraşelor mari, prima asociere care îmi vine în minte legată de timpul liber îl reprezintă mall-ul şi, probabil, măcar o vacanţă pe an la Marea Neagră sau la munte. Mall-ul este locul în care românii de la oraş, care dispun de nişte resurse financiare, merg să vadă un film, să mănînce, să facă shopping, să facă sport sau să se întîlnească cu prietenii. În ultimii zece ani, mall-urile au cunoscut o înflorire deosebită în marile oraşe, oferind o alternativă „occidentală“ de petrecere a timpului liber. Este un semn al schimbării sociale care a avut loc în ultimele două decenii, românii importînd instituţii şi modele de comportament şi consum din „Vest“. Este un proces firesc de aliniere la societăţile din jurul nostru, care însă subliniază din nou diferenţele care există între rural şi urban, între oraşul mare şi cel mic, între românii cu bani, care afişează un stil de viaţă occidental, şi cei care au acces la puţine resurse în termeni de timp şi de bani.

Cum le place românilor să-şi petreacă timpul liber? Greu de dat un singur răspuns sau de găsit un număr rezonabil de alternative. Diferenţele sociale se adîncesc pe zi ce trece, iar modalităţile de petrecere a timpului liber se îndepărtează tot mai mult unele de altele. România urbană, bogată în resurse, se apropie tot mai mult de stilul de viaţă occidental, în timp ce părţi din România rurală sînt încă departe în timp. 

Mălina Voicu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.