Cînd eram mic, spuneam că vreau să mă fac tractorist. Am aflat de­spre această ciudată dorință a mea într-o emisiune radio, pe care o făceam chiar eu, împreună cu Mitoș Micleușanu, la Radio Guerrilla. Se întîmpla acum cîțiva ani, într-o duminică, seara. Tema acelei ediții a Războiului Sfîrșitului Săptămînii era distanța dintre ceea ce spuneam noi în copilărie că vrem să ne facem cînd o să fim mari și ceea ce am ajuns, în cele din urmă, să fim. Telefoanele în direct curgeau unul după altul, ascultătorii ne făceau tot felul de confesiuni de­spre ei înșiși, despre devenirea lor, cînd, la un moment dat, a sunat o tipă, Natalia din Bacău, care mi-a spus:

– Tu, cînd erai mic, ziceai că vrei să te faci tractorist.

Eu mă aflam într-o stare vecină cu transa, adrenalina era oxigenul pe care îl respiram, asta este starea naturală de radio, și mi-au trebuit cîteva secunde bune ca să înțeleg că Natalia din Bacău, cu care vorbeam la telefon, în direct la radio, era mama mea. Cînd am înțeles că vorbeam chiar cu mama mea, căreia inițial, din cauza stării în care mă aflam, nu îi recunoscusem vocea, am intrat în panică, i-am spus:

– Bine, bine, hai că te sun eu după ce termin emisiunea.

A fost ciudat, dar măcar am aflat ceva despre mine: că, atunci cînd eram copil, ziceam că vreau să mă fac tractorist. Nu m-am făcut tractorist, m-am ratat, practic, căci am devenit scriitor, adică un fel de scriitorist, care rimează la perfecție cu tractorist.

Anul trecut, am făcut un experiment cu copiii mei, Adora (6 ani și patru luni) și Sacha (4 ani și patru luni). I-am întrebat, trei zile la rînd, ce vor să se facă atunci cînd vor fi mari.

În prima zi:

– Vleau să fiu scliitol și să îmi cumpeli o motoletă, a spus Sacha.

– Eu vreau să fiu frumusețe și cîntătoare și dansatoare, a spus Adora.

A doua zi:

– Nimic, mi-a spus Sacha, ușor plictisit.

– Sirenă, a spus Adora.

A treia zi:

– Nu-ți zic, mi-a spus Sacha, ușor enervat.

– Perdea, a spus Adora.

Cu Sacha am reluat subiectul și anul ăsta.

– Sacha, mai vrei să te faci scriitor? l am întrebat într-o zi.

– Da.

– Și ce vrei să scrii?

S-a uitat la mine descumpănit și a spus:

– Nu vleau să mă fac scliitol, dal nu găsesc altceva să mă fac.

Iulian Tănase este tată și scriitor.