Turist în artă. Caut ghid

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă arta este o călătorie - după cum o asemăna filosoful american Elbert Hubbard - consumatorului îi revine, automat, statutul de turist, iar criticului - cel de călăuză. Cine şi de ce îşi tocmeşte ghid? Cum îţi alegi ghidul? Cine se încrede în propriile instincte şi abilităţi de explorator şi cine se lasă pe mîinile călăuzelor? "Consider necesară critica literară." Primul răspuns a venit prompt dintr-o ceainărie bucureşteană (la ora la care ceaiul primeşte încă o reducere de 20%), de la o doamnă cu un poncho viu colorat. "Nu neapărat pentru descifrarea unor simboluri - am totuşi pretenţia că măcar atît reuşesc şi eu de una singură, dar pentru că nu-mi permit să citesc tot ce apare... şi aici nu vorbesc numai de buzunar. Timpul este cel care nu îmi permite să alerg eu să descopăr valoarea. Pentru asta spun că trebuie să existe criticul. Cînd îmi cumpăr o carte, o aleg în primul rînd după faimă." (Într-adevăr, o domnişoară vînzătoare din Romană îmi schiţase mai de mult şi dintr-o singură propoziţie, importanţa criticului, spunîndu-mi că "se caută mai ales cărţile la care se face publicitate".) Dar dacă alegi cartea după faimă, cum alegi faima? În cuvîntul cui te încrezi? Un alt "turist" într-ale artei împarte "ghizii" în două categorii: Inumanii "pe care trebuie să îi asculţi cu dicţionarul lîngă tine", cei care se pot referi şi la un basm de Creangă ca fiind "ceva exhaustiv şi meta-mai-ştiu-eu-cum...", şi Umanii, cei care "vor într-adevăr să ofere nişte informaţii despre carte sau spectacol şi nu să-şi impună neapărat cultul propriei personalităţi". Cine sînt însă, concret, "umanii" şi "inumanii"? Întorcîndu-mă la ceainărie, dau doar de răspunsuri evazive. Cronicile se citesc, se folosesc ideile şi teoriile, nu se cunosc însă şi numele proprii, cei care le semnează, nu se cunoaşte şi nu se urmăreşte o anumită semnătură. O doamnă profesoară universitară şi o doamnă bibliotecară, amîndouă "călătoare" împătimite, se încred, de fiecare dată, în alte călăuze. Ale căror nume, îmi spun încurcate, "momentan", le scapă. Cel mult îmi pot spune ziarele în care citesc cronicile. Dar atît. "...Citesc, în general, părerile cuiva despre o carte sau un spectacol de teatru. Îmi place să mă uit şi pe la emisiunile de la televizor în care se comentează diferite manifestări culturale. Ca să ştiu în ce direcţie merg. Recunosc, pînă la urmă aleg cartea sau spectacolul despre care se vorbeşte cel mai mult. Cît despre încrederea în gusturile şi în indicaţiile unui critic... Accept părerile cuiva avizat doar ca direcţie, dar nu neapărat mi le şi însuşesc." "...Cred că un critic bun trebuie să fixeze doar nişte puncte de reper. Nu trebuie să vină, să te ia de guler şi să te zgîlţîie, impunîndu-ţi ce să înţelegi. Şi în nici un caz să nu te facă să te simţi ca unul care, de fapt, n-a înţeles nimic. El trebuie doar să semnaleze anumite puncte, pe care un neavizat le-ar putea scăpa." Bineînţeles, în căutarea trăsăturilor "ghidului" perfect, am dat şi peste "turişti" cu un simţ propriu de orientare mult prea dezvoltat pentru a mai tocmi călăuză. De pildă, un student la Filosofie în primul an îmi spune destul de violent că dacă "un critic literar laudă o lucrare, mai mult ca sigur, o voi ocoli. Mă feresc şi de bestseller-uri şi de cărţile prea lăudate. Cum mi se întîmplă acum cu Dan Brown. Toţi amicii mei l-au citit şi mi-l recomandă..." Un alt tînăr, care lucrează în mediul bancar, îmi răspunde întrebării "vă încredeţi în critici?" prin întrebarea "care este utilitatea criticilor?". După care îmi spune că este o fire uşor influenţabilă şi tocmai de aceea încearcă să ocolească critica înainte de spectacol. "Dacă, înainte să văd un spectacol sau să citesc o carte, aud comentarii despre..., mă duc acolo cu o părere deja formată. Mai de mult o prietenă m-a tîrît la Colivia cu nebune, la Teatrul de Comedie. Îmi spusese că citise numai cronici bune... Am tot încercat, pe parcursul celor trei ore de spectacol, să mă conving că văd o piesă spumoasă şi de bună calitate. La finele piesei eram deja epuizat şi frustrat. Nu reuşisem decît să mă enervez că nu am înţeles nici spuma, nici calitatea..." În acelaşi ton, într-un mic anticariat de la Universitate, o domnişoară "înnebunită" după Heinrich Böll căuta cu înverşunare, printre mormane de cărţi vechi, încă un roman de acelaşi autor... "citesc dacă simt că mă interesează subiectul... nu ştiu cum îmi dau seama, e ceva care ţine - cred - de instinct... un titlu, un autor... ceva să mă inspire... o regie sau actorii... indiferent dacă este un comentariu favorabil sau nefavorabil eu citesc cartea sau mă duc la spectacol". Tînăra îmi spune cu mîndrie cum l-a descoperit, "de una singură", pe Böll: "Iniţial m-a atras titlul unei cărţi - Poză de grup cu doamne - şi, fără să ştiu nimic despre el, m-am apucat să-i citesc toate cărţile. De abia după aia m-am apucat să citesc despre el... aşa am aflat că este, de fapt, un scriitor cunoscut... pe care l-au descoperit şi alţii înaintea mea şi că a primit şi premiul Nobel pentru literatură..." Una peste alta, fie că serviciile le sînt solicitate la începutul ori la finele călătoriei, chiar dacă numele le sînt "momentan" scăpate şi chiar dacă au parte şi de cei care le refuză "din principiu" şi "cu totul" serviciile, "ghizii" călătoriilor în artă sînt totuşi căutaţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.